Dinamo își continuă lupta la play-off, iar noi continuăm să lăudăm jucători, să cântăm, să sperăm la ce pare imposibil pentru unii.
Și dacă am fi pierdut?
Ce am fi făcut noi? Ne-am fi etichetat jucătorii ca fiind „fără valoare”? Aceiași jucători care ne-au redat speranța și ne-au surprins în Cupa României, cum nici cel mai optimist suporter nu se aștepta? Am fi spus despre Burcă, din nou, că nu este antrenor? Același om care a format o echipă unită cu fotbaliști care au venit chiar de la rivali și copii care au făcut primii pași pe Stadionul Dinamo?
Am fi plecat de pe stadion sau am fi închis televizorul asemenea suporterilor Brașovului? Am fi dat vina pe conducere? Aceeași conducere care urmează să câștige cel mai important meci pe 5 decembrie?
Ce ar fi făcut pseudo-jurnaliștii? Probabil ne pregăteau parastasul într-un document Word până în minutul 63.
Totuși, nu am pierdut. Am câștigat mai mult decât un meci; am câștigat liniște. Liniște în vestiar, liniște în comentarii, liniște mormântală la unele canale sportive.
Ce putem să facem în acest caz? Să ne bucurăm, deși pentru unii e greu.
La fiecare victorie, trebuie să ne aducem aminte unii altora că 3 puncte sunt 3 puncte și cu csa, și cu Dumbrăvița.
Iar la fiecare înfrângere, trebuie să ținem cont că țintim toți spre același obiectiv. De la un suporter din diaspora până la cel care stă lângă stadion. De la cel care leagă steagul de gard până la cel care a trebuit să se prezinte în fața tribunalului cu planul de SALVARE al clubului Dinamo. De la cel care a crezut în Burcă de la început până la cel care admite acum în comentarii că a greșit judecându-l.
Uneori, ca atunci când Patriche își calmează colegii care protestează la adresa arbitrului, trebuie să ne tragem și noi de mânecă unii pe alții.
Așadar, bucurați-vă, dar mai păstrați din șampanie și pentru luni. 5 decembrie va fi pentru noi cum e 22 noiembrie pentru Arabia Saudită.
Dinamo face un meci aproape PERFECT și ne apropiem de play-off!
