„Draga mea, te iubesc! … dar nu ca pe Dinamo”

Transferuri, nea Ando, televizorul tare pe unul din multele canale de stiri sportive, suparari maxime si tristete. A plecat „Bizonul” la „Barsana Mioritica”. Jale mare, atmosfera ca de inmormantare, dar cumva depasim momentul.

            Sezonul de transferuri din aceast iarna se apropie de firnal, iar de la Dinamo se pleaca, dar nu se vine. Baietii sunt in cantonament in Spania, meciuri amicale. Nea Ando le-a zis sa nu „ieie” si ei au uitat sa „deie”. Chinezii sunt slabi, elvetienii joaca bine si luam bataie. E doar un amical!

            Suna telefonul, laitmotivul „transferam si noi ceva?” Si din nou alt jucator pleaca de la Dinamo, Rotariu. Bucurie mare! Pai nu e plecare? Nu e pe baza de suparare? „Bizonul” e bizon, Rotariu poate pleca. Nu imi bat capul. Bine, caine! Bravo, caine!

            Si din nou agitatie, de data aceasta au inceput sa vina jucatori. Nea Ando il aduce pe Bawab si zice ca vor mai veni si altii. Achizitie noua: Bumba. Din catelusul asta facem dulau. Bucurie maxima! Bravo, caine!

            Gata! Au venit jucatori si cateva zile nu-l mai injura nimeni pe Negoita.

            Sper sa fie liniste, dar nu am noroc. „Iubi, incepe campionatul!”. Pe bune? Apocalipsa de abia acum incepe. Puncte care se injumatatesc, play-off, primul meci cu „Viitorul lui Hagi”. Viitorul meu suna cumva departe. Dulaul meu dinamovist ma impaca „lasa iubi ca dupa ce luam campionatul mergem in concediu unde vrei tu”. Serios?

            „Fi-v-ar Dinamo campioana sa va fie!”

Dinamo-Viitorul: Până ne facem cea mai bună echipă, trebuie să ne calificăm în play-off