În aprilie 1945, Cel de-al Doilea Război Mondial era pe cale să se încheie în Europa odată cu înfrângerea Germaniei Naziste.
Trupele sovietice și americane se apropiau de Berlin, iar Adolf Hitler conștientiza eșecul iminent.
„În momentul sinuciderii petrecute pe 30 aprilie 1945, în jurul atotputernicului dictator german nu se mai afla aproape nimeni dintre toți cei care-i fuseseră alături în nebuneasca sa aventură. Hitler era „o epavă umană” care, împreună cu anturajul său compus din câțiva activiști de partid și ofițeri, trăia sub pământ, într-o lume ruptă de realitate.
În cele din urmă, Hitler și-a expus planul nebunesc, care urmărea spargerea încercuirii Berlinului, deși era evident că era imposibil de realizat un astfel de plan.” (sursa: https://colectionaruldeistorie.ro/).
Liderul german devenise un om disperat, un om care nu mai avea o gândire limpede și care încerca să mai salveze ce mai era de salvat, deși devenise foarte clar faptul că nu mai are nicio șansă să întoarcă soarta războiului.
Părăsind această parte a istoriei și revenind în prezent, 2 zile, atât ne mai despart de votul creditorilor, iar ulterior alte 10 până când judecătorul sindic se va pronunța în legătură cu noul plan de reorganizare, acestea fiind poate cele mai importante zile din istoria ultimilor ani de la Dinamo.
Departe de mine gândul de a-l compara pe actualul acționar majoritar al lui Dinamo cu liderul german, însă am încercat să-mi dau seama de momentele prin care trece în acest moment domnul de la Alba Iulia.
„Războiul” dintre suporteri și Șerdean pare că a intrat într-o etapă finală în care acționarul majoritar se pregătește de „capitulare”. 14 octombrie și 24 octombrie pot reprezenta datele care să schimbe total situația din acționariatul lui Dinamo.
În jurul lui Dorin Șerdean nu se mai află aproape nimeni dintre toți cei care-i fuseseră alături în 2020. Cortacero nu mai e, Melero nu mai e, Couto, Collado și așa mai departe. A rămas singur, fără sprijin din partea unuia dintre aceștia.
Trăiește într-o lume ruptă de realitate, iar disperarea se poate observa din aparițiile dânsului în presă din aceste zile. Domnul de la Alba Iulia a reușit să discute cu presa zilele acestea mai mult decât a făcut-o în cei aproape 3 ani de când tot stă pe la Dinamo.
Șerdean este precum acel conducător care știe că va pierde și încearcă să scoată ulimul as din mânecă și să tragă ultimele gloanțe. Un om disperat, care este gata să facă orice pentru a-și păstra poziția, de la arunca cu minciuni și acuze nefondate și nedovedite, până la a lovi în toată lumea fără a gândi rațional.
Dacă vreți, este precum un jucător de fotbal frustrat, atunci când echipa sa este condusă în minutul 90 cu 4-0 și face un fault extrem de dur pentru care este eliminat direct.
Dorin Șerdean, ai avut posibilitatea să dai aceste acțiuni și ai făcut o adevărată telenovelă din asta, ai avut posibilitatea să-ți speli imaginea cât de cât în fața dinamoviștilor și ai dat cu piciorul unei astfel de ocazii, nu te aștepta să te considere nimeni o victimă, istoria nu te va uita.
Ai ținut cu dinții de aceste acțiuni și n-ai vrut în ruptul capului să le cedezi, acum va veni și nota de plată, înfrângerea este aproape, iar pe mine personal n-a putut decât să mă bucure discursul acționarului majoritar, un discurs al unui om frustrat, disperat, un discurs al unui om care dă de înțeles că a fost învins, iar planul său a fost dejucat elegant.
„Și aș fi scăpat basma curată dacă nu erați voi, copii băgăcioși!”
Hai Dinamo!
