Se spune că timpul este cel mai bun profesor, însă la final își omoară toți elevii.
Dario avea nevoie de timp pentru a forma o echipă din noii veniți, avea nevoie și de șansă și inspirație, dar ele i-au lipsit în meciul de ieri, timpul lui Dario a început însă să se scurgă cu o viteză înzecit mai mare după dezastrul de aseară.
Am spus de multe ori că este teribil de greu să formezi o echipa după o săptămână în care ai antrenat jucători nepregătiți, bănuiam că Dario are nevoie de minim o lună pentru a face asta, dar știam că timpul nu așteaptă și că meciurile vin și pot lăsa răni adânci. Din păcate pentru Dario, ceea ce s-a întâmplat ieri pe Arena Națională, face ca stocul de răbdare să se consume mult mai repede, înzecit mai repede.
Nu este rolul meu să judec cât timp trebuie să îi acorzi antrenorului, există un președinte și acesta va lua deciziile pentru viitor. Personal am devenit un fan al omului Bonetti și regret că antrenorul Bonetti trece prin asemenea momente. A venit să ajute Dinamo într-un moment teribil de greu, în care nimeni nu își asuma, a fost acolo unde alții nu au vrut să audă, dar poate antrenorul să rezolve situația de la echipă într-un timp scurt?
Ceea ce simt acum este că perioada de „minim o lună” de care avea nevoie Dario, va trece mult mai repede dacă în jocul echipei nu se va schimba ceva fundamental. Un asemenea eșec este foarte greu de digerat iar Mureșan nu este cel mai răbdător dintre președinți.
Sper din inimă ca după meciul de ieri, să nu „omorâm” copii precum Amzar sau Giafer, au fost depășiți de miza meciului, am văzut că au fost trași pe roata de tastaturile de pe facebook, dar sunt sigur că acești copii pot avea un viitor frumos.
Ne trebuie calm, răbdare, înțelegere, iar lui Kovacs îi trebuiesc ochelari, pentru că ieri a stricat meciul cu o nonșalanță halucinantă.
HAI DINAMO!
