Etapa a doua a playoff-ului ne-a rezervat o deplasare care la prima vedere parea facila. Intalneam o echipa decimata, o echipa fara stabilitate, fara o banca tehnica, o echipa indisciplinata si cu foarte multi absenti. Totusi, intalneam vicecampioana Romaniei, care anul trecut se lupta pentru castigarea titlului, iar anul acesta se zbate in mediocritate. Ar fi trebuit sa invigem? Ar fi trebuit sa fortam? Sau ne este prea frica de ce putem realiza? Meciul de aseara a fost, cel putin pentru mine unul ciudat. Vazand meciul cap coada, la final am avut impresia ca am urmarit doua meciuri total diferite. In prima repriza am vazut un Dinamo timid, un Dinamo caruia ii era teama sa paseze, sa puna presiune, sa isi domine adversarul. Ne-am apara din nou destul de jos, i-am lasat sa paseze, sa avanseze cu mingia sa ne domine Da, tinand cont ca jucam in deplasare, trebuia sa stam putin in banca noastra pentru a putea vedea ce joaca adversarul. Dar totusi, Muresul nu mai este o nuca tare in campionatul nostru, cred ca dupa primele 20 de minute ne puteam da seama ca nu au cum sa ne bata, ca o echipa de batranei cu experienta nu pot domina un Dinamo excelent, cel putin pe foaie. Am fost timizi, n-am avut atitudine, foarte multe greseli personale si pase gresite. Imi parea un joc de curtea scolii, ca actiunile colegilor mei de la RD48, cand se strang la o „miuta” ca baietii. Nu omogenizare, nu comunicare, nu determinare, doar relaxare si pase de-a latul terenului. Cred ca jucatorii nostri cu cele mai multe pase reusite au fost Puljic si Mevlja, da fundasii centrali.. Trist dar adevarat. Totusi au fost lucruri bune si in prima pare, mai ales prin prisma faptului ca nu am primit gol, acolo unde Cerniauskas dovedeste inca odata ca locul de titular nu e o problema pentru el, nu are cine sa il scoata din poarta nici daca are vreun picior rupt! ( Doamne fereste). Tot in prima repriza tin sa remarc prestatia foarte buna a celor doi fundasi centrali, Puljic si Mevlja care din punctul meu de vedere pare la ora actuala cel mai bun cuplu de fundasi centrali din tara. Vedem ca in meciurile in care au evoluat cei doi, am primit foarte putine goluri, dand o siguranta foarte mare echipei, comunicand foarte bine si cu Cerniauskas. Vedem ca in ultimele meciuri tindem sa remarcam evolutiile foarte bune ale fundasilor nostrii, ale portarului, exceptand partida din Cupa Ligii contra celor de la Chiajna ( Chiajna Silvane). Foarte bine, si fundasii trebuie laudati, remarcati, dar nu numai ei.. Mijlocasii? Atacantii? Unde-s? Sau mai bine sa spunem, unde-i Palic domne’? Suntem atat de dependenti de jocul lui? Chiar Palic este omul care poate aerisii jocul? Care iti poate da o pasa de gol din nimic? Da, eu cred ca cel mai mult ne lipseste Palic, ne lipseste limpezimea din jocul lui, ne lipsesc acele verticalizari pe care nu le-am vazut nici la Ekeng, nici la Bicfalvi nici la Anton. Ne lipseste acel stang pe care nu l-am mai vazut la Dinamo de la Catalin Munteanu, acel mijlocas care are tupeu, are taria de caracter pentru a da o pasa utila, de a iesi din acel joc de uzura numai cu pase in lateral si in spate. Vedem ca odata cu lipsa lui Palic din echipa scade randamentul si lui Anton. Dupa parerea mea, cei doi sudasera un cuplu foarte bun in fata mijlocasului la inchidere, se completau foarte bine, faceau pe rand atat faza de aparare cat si cea de atac, un cuplu bun si omogen. Vedem ca in momentul in care joaca Bicfalvi cu Palic sau cu Anton, numai exista acea legatura, acel feeling intre jucatori. Ambii tind sa ramana avansati, punandu-l in dificultate pe mijlocasul la inchidere. Putem observa si in meciul de aseara cand nu putine au fost momentele cand cei la Tg Mures ne puteau surprinde pe contraatac. Revenind la mijlocasi, vreau sa cred ca Bicfalvi a venit la Dinamo pentru a ajuta Dinamo si apoi pentru a obtine convocarea la echipa nationala. Singurul meci in care a avut atitudine, in care putem spune ca tras echipa dupa el, a fost cel cu Fcsb. Credeam ca am dat lovitura, credeam ca am reusit transferul iernii.. A urmat o repriza slaba in meciul cu Chiajna si un meci la fel de slab cu Tg Mures. Egoist, vrea sa iasa in evidenta, vrea sa faca mai mult decat poate, uita sa joace si pentru echipa, pentru coechipieri. La fel si Rotariu, care imi aduce tot mai mult cu CR7 si nu din prisma jocului, a tehnicii sau a realizarilor din teren, ci mai mult din prisma egoismului si a aerelor de vedeta, crezand ca poate rezolva un meci de unul singur.
A urmat o repriza secunda total diferita, cu o alta atitudine, cu un alt plasament in teren. O echipa mult mai avansata, care a pus presiune pe adversar timp de 45 de minute. A reintrat in joc si Romario, care in prima repriza a fost absent, insa acelasi joc prezvizibil, cu pase de-a latul terenului, lenti la constructie fara pic de sclipire sau accelerare. Am pus presiune, o presiune falsa, singurele ocazii de gol pe care le-am avut venind din greseala, venind pe greselile adversarilor sau pe plasamentul prost al fundasilor adversi. Am vazut tot felul de pareri, cum ca Rotariu a fost cel mai bun, ca Essombe si Bizonu slabi, iesiti din forma, ca Romario nu e jucator de Dinamo, ca Anton e intr-o scadere de forma. Da, in mare parte da, mai putin Rotariu care face un sfert de meci bun, asta la 5 meciuri. E normal ca atat Essombe cat si Bizonul sa nu treaca printr-o perioada foarte buna. Dar cum sa treaca cand toata echipa trece printr-un moment prost. Sunt atacantii clasici, de careu care au nevoie de mingii bune de la mjlocasi, de centrari, de pase bune, pentru a iesi in evideta, pentru a putea la randul lor creea spatii pentru mijlocasi. Niciunul dintre ei nu e genul de jucator sa coboare la jumatatea terenului pentru a-si procura mingii, nu il mai avem pe Danciu, care ajungea sa joace si mijlocas central in unele faze, avem atacanti de careu, iar pentru asta trebuie ca jocul mijlocasilor si al fundasilor laterali sa fie unul foarte bun, pentru a-i putea pune in valoare. In jocul de aseara nu au functionat centrarile, mijlocasii centrali nu au verticalizat cand a trebuit, si revenim din nou la absenta lui Palic.. Insa clar si pentru partea a doua am avut plusuri, incepand prin atitudine si terminand cu Romario, care personal mi-a placut mult in repriza secunda. Vreau mai multa implicare din partea jucatorilor, mai multa daruire, imi e greu sa cred ca lotul din sezonul regulat era mai valoros decat cel actual. Imi placea atitudinea lor, determinarea pe care o aratau, mai ales Aliosa, care nu era nici cel mai tehnic si nici cel mai bun fotbalist, dar compensa prin darurire, ambitie, ceea ce ne-a lipsit in ultimele 4 partide. Vreau ca jucatorii sa joace pentru ei, pentru fiecare, sa nu uite ca aici e Dinamo, nu e vorba nici de Rotariu, Bicfalvi, sau nationala. Jucati pentru DINAMO!!
Sper ca echipa sa isi revina, avem nevoie de puncte, avem nevoie de jocuri bune care sa ne dea speranta pentru viitoarele meciuri. Avem doua puncte din 6 posibile, cu un adversar greu si unul facil. Nu e mult, speram ca in primele etape sa obtinem macar 4 puncte. Distanta de primul loc e doar de 3 puncte, totul e posibil. Si tin sa cred cu tarie ca aseara am fi castigat daca nu am fi fost fricosi! Daca am fi avut curajul de a ataca, am fi castigat cu siguranta. Inchei printr-un citat care mie personal imi place foarte mult, care ma inspira, sper ca jucatorii sa il vada si sa inteleaga ceva din el.
” Teama noastra cea mai profunda nu este aceea de a fi neadaptati. Teama noastra cea mai mare este ca noi suntem capabili peste masura. Ceea ce ne sperie este lumina noastra, nu intunericul nostru. Ne intrebam: *Cine sunt eu pentru a fi genial, magnific, plin de talent, fabulos?* In realitate, cine esti tu pentru a nu putea fi asta? Tu esti un fiu al Universului. Jocul tau marunt nu serveste lumii. Nu este nimic de lamurit in a te subestima astfel incat ceilalti sa se simta nesiguri linga noi. Noi suntem facuti pentru a straluci asa cum fac copii. Noi suntem facuti pentru a permite manifestarea gloriei universului care este in noi. Nu doar in citiva dintre noi, ci in fiecare dintre noi. Si cind permitem luminii noastre sa straluceasca, noi, inconstient, permitem altor persoane sa faca acelasi lucru. Cind ne eliberam de temerile noastre, prezenta noastra ii elibereaza automat si pe ceilalti.”
