Semnat: GEORGE JARAVETE!
Când muzica de șueta îți taie respirația, banii strânși cu sudoare se lipesc mai ușor pe frunte! E pauza. Și pe teren și mintea unui dinamovist care și-a sacrificat orice moment de liniște pentru a vedea, din nou, Dinamo al lui strălucind.
Dinamo al lui, al părinților, bunicilor, și al tuturor celor ce au crezut ca nimeni și nimic nu poate sa îl ucidă! Câțiva băieți, încheiați la bluza alb-roșie venind agale spre teren, alți 3 probabil stand relaxați in fotoliile de acasă, așteptând sa înceapă prima dintre cele 10 finale, care îți asigura prezenta și in stagiunea viitoare pe prima scena a fotbalului românesc.
Hai ca am scos-o! Am limba și mintea înlemnite! O cădere cu zgomot! Precum zgomotul scos de gazul balonului din fata Peluzei Catalin Hildan! Un moment sau o acțiune umbrita total de un joc execrabil prestat de ai noștri! Execrabil- pentru băieții cu maneaua, va recomand sa puneți mâna pe un DEX!
Poate va reprofilați in mari analiști sportivi. Sigur veți avea nevoie, astfel încât sa nu elucubrați mizerii precum jucati fotbal! Aaa, pardon! A elucubra= a abera, băieți! Așa cum duhniti a manele pana și in poze, va recomand măcar un puf de vorbe.
Pentru noi, dragi dinamoviști, când îți este scris finalul, nimic nu te mai tine in viața! Însă mori cu demnitate! Capul sus, tragi aer in piept, acel aer pe care încă mai speri sa îl simți pana in vârful degetelor de la picioare, și aștepți momentul. In nemernicia mea, refuz momentul! Refuz sa cred ca Dinamo al meu va ajunge acolo! Nu vreau sa ni se cânte Prohodul, mai devreme decât este nevoie.
Oare o manea, cine poate sa ne cânte? Începe repriza a doua… Uite-l și pe Catalin! Mai ridica-ne, o data, Căpitane! Ne doare al dracu de tare și nu avem cuvinte. Dar ce mai putem face?
Mi-as dori sa auzim de bine!
Sa auzim de Doar Dinamo Bucuresti!
