De la zgură la uzură a trecut Corbu in saptămânile astea la Dinamo, și asta s-a vazut printr-o primă repriză nesigură cu un joc timorat dar parcă uriaș în comparație cu Maric, un fel de Antonio Asanovic, în rest linia de fund a fost decentă cu note de trecere, în mod surprinzător.
La mijloc, Lăzăr, împăratul cel mult așteptat s-a dovedit un simplu muritor fără luciditate, aproximativ în același ritm precum în meciul de la Brest , jucând parcă cu jumătate de normă înțelegand acum poate și unele decizii ale lui Rednic ce avea fetișuri în trecut cu TGV Bratone iar Lăzărică arată parcă a Mocăniță. Dar și așa cu infinit mai multe realizări decât Rotariu cel fidel stilului Iazis Zicu cu un dribling pe meci și în rest spectator cu reducere de bilet.Nistor cu un plus de atitudine, cu plasament bun , recuperări la sacrificiu si pase lungi pe poziții viitoare arâtând o superioritate în zona de la mijloc. Bizonul cel mult trâmbițat și așteptat parcă de o eternitate și-a dorit foarte mult dar poate ghinionul a stat în calea lui.
Dar oare cine a fost imperial????? Poate unul din cei mai huliti jucători, poate exagerez dar oricum destul de controversat și poate chiar pe bună dreptate, însă Guliver a fost incredibil ,,,,plasament reflexe anticipație coordonare . Clar, după această primă repriză, scorul alb de pe tabelă i se datorează în mare măsură fiind în situații decisive Salvatore della patria.
