Anul 2023 se apropie de final și este bine să reflectăm asupra tot ce s-a întâmplat într-un an cu multe evenimente importante, care au adus bucurie o parte dintre ele, dar au fost și momente mai puțin plăcute.
Pentru mine personal, e greu să spun că a fost un an doar bun sau doar rău, că nu este totul chiar alb și negru, dar să trecem puțin în revistă momentele importante ale acestui an, cu amendamentul că evident poate omit ceva, dar îmi cer scuze în prealabil.
IANUARIE: Dinamo aproape de colaps, greva jucătorilor, Săftica ținută în viață de suporteri
Finalul anului 2022 a adus multă deznădejde pentru suporterii dinamoviști, nu din cauza situației sportive, deoarece eram bine poziționați pentru calificarea în play-off, dar din cauza respingerii noului plan de reorganizare. Bonus, aveam în vigoare și o interdicție la transferuri, care ne-a lăsat în stand-by în perioada de mercato. Așa se încheia anul 2022 și așa făceam trecerea în 2023.
Dinamo era într-o situație teribilă din punct de vedere financiar, cu un acționar majoritar care ne râdea în nas și avea controlul acțiunilor, dar financiar implicarea era doar din partea DDB și RTZ, însă era din ce în ce mai greu de ținut clubul în viață. Iustin a reușit atunci un lucru senzațional, a creat o punte de legătură între suporteri și baza de la Săftica, care a devenit locul de cantonament al echipei, care nu s-a aflat în postura de a putea organiza măcar un cantonament de iarnă.
Prin donațiile fanilor dinamoviști s-au asigurat toate cele necesare pentru a putea desfășura activitatea. Toți care am fost activi atunci știm câte acțiuni am intrerprins, câte carduri premium am achiziționat, bilete virtuale, licitații și donații de produse și bani. Însă nu era suficient, eram tot mai puțini implicați.
Tot la începutul lunii ianuarie a avut loc un eveniment unic, o conferință de presă LIVE la Radio Dinamo1948, care a stârnit multe discuții în spațiul public, atunci Vlad Iacob a transmis un mesaj către administratorul judiciar de a reface planul de reorganizare, fiindcă clubul era aproape să nu obțină licența, să nu mai poată evita falimentul, mesaj pe care l-a repetat și în alte acțiuni. A fost atunci o discuție sinceră despre situația reală a clubului și a oferit o altfel de perspectivă către toată lumea.
Jucătorii aveau întârzieri salariale mari, de peste două luni și startul pregătirilor a început cu stângul, jucătorii nu s-au antrenat, Ovidiu Burcă a plecat de la Săftica, echipa a rămas fără antrenor două zile, dar ulterior lucrurile s-au așezat, însă Ovidiu Burcă a organizat o conferință de presă unică, în care a lovit în jucători, dar a reușit indirect să creeze și emulație în rândul fanilor, care i s-au alăturat și au fost alături de antrenorul echipei.
Sportiv lucrurile au fost interesante, Dinamo era pentru prima dată într-o pauză competițională de iarnă atât de lungă, de abia în februarie începeau meciurile oficiale și aveam de așteptat. Cantonamentul de la Săftica a dus la organizarea mai multor meciuri de pregătire lângă București, care au fost transmise în direct de Radio Dinamo1948.
A fost și pentru noi ceva deosebit, pentru că în liga a doua nu exista nicidecum atâta interes în jurul echipei, așa cum se întâmplă acum, astfel că am fost lângă Dinamo și în acele momente grele, putem privi în urmă și totodată să ne bucurăm că am putut oferi fanilor dinamoviști acele imagini, dar și că nu am lăsat echipa la greu.
FEBRUARIE: Un nou început, R&W la putere! Start în liga secundă
Luna februarie o putem numi o lună istorică pentru Dinamo, pentru că s-a făcut trecerea la un nou acționariat majoritar la echipa noastră. Primele semnale au venit după jumătatea lunii februarie, o lună în care noi am continuat campania de strângere a formularelor pentru a redirecționa o cotă parte din impozitul pe venit, însă Dinamo avea nevoie de suflu nou la conducere. Pe data de 24 februarie primeam comunicatul oficial pe pagina de facebook a clubului, faptul că Dinamo are un nou acționar majoritar, Red&White Management, care pe lângă acțiunile lui Serdean, au preluat și o parte din acțiunile DDB.
Dinamo primea o șansă nouă din punct de vedere financiar, mai ales că perioada în care Dinamo trebuia să achite datoriile prevăzute pentru obținerea licenței se apropiau cu pași rapizi și falimentul nu mai bătea așa de puternic la ușa. Mai târziu s-a depus și un nou plan de reorganizare, ceea ce Vlad Iacob ceruse încă din luna ianuarie, dar asta va fi alt subiect de discuție.
Dacă acum cei de la R&W au parte de contestatari, venirea lor atunci era absolut necesară, în condițiile în care nu se intrevedeau alți potențiali cumpărători și datoriile tot creșteau, DDB era în imposibilitate de plată și o schimbare era absolut necesară. Vlad Iacob rămânea atunci administrator special, Andrei Nicolescu era prezentat drept președinte executiv, dar știm ce a urmat ulterior.
Pe linie sportivă, a fost o lună mai săracă în evenimente, au continuat partidele amicale transmise live de Radio Dinamo1948, dar a adus și startul partidelor oficiale în liga secundă, primul adversar, la câteva zile distanță după ce s-a anunțat vânzarea pachetului majoritar de acțiuni. Dinamo evolua în premieră în campionat pe stadionul ,,Arcul de Triumf”, o reușită a clubului, care era primul club primit constant pe micuța arenă de lângă mănăstirea Cașin. 6-0 a fost scorul în partida cu Unirea Constanța, dar lupta pentru play-off continuă.
Într-o notă personală, în luna februarie am debutat și eu că moderator al emisiunii ,,Dinamo 7/9” la Playsport, unde au fost invitați oameni importanți din istoria, dar și prezentul clubului Dinamo.
MARTIE: Calificarea dramatică în play-off, deplasare istorică la Sibiu. Prima conferință de presă R&W.
Începând cu primăvara, discuția s-a mutat aproape exclusiv pe zona sportivă, dar urmăream cu atenție și schimbările la nivel administrativ, dar și financiar, acolo unde Dinamo părea în cu totul altă lume. Grijile pentru plata salariilor pe data de 15 nu ne mai aparțineau, așa cum nici planul de reorganizare. Focusul se mută pe zona sportivă.
Luna martie a fost una care a definit parcursul lui Dinamo în sezonul încheiat în vară. Pe data de 1 martie am avut parte de o deplasare istorică la Sibiu, în partida cu Șelimbăr. Peste 5000 de fani dinamoviști au fost prezenți pe frumoasa arenă din Sibiu, nu există o statistică fermă în acest sens, dar greu de găsit o astfel de mobilizare in al doilea esalon. Dinamo învingea cu 2-1 și era la mâna ei pentru accederea în play-off.
Totul părea la îndemână, un stadion arhiplin pe ,,Arcul de Triumf”, biletele fiind epuizate cu multe zile înainte de meciul cu modesta Poli Timișoara, care în mod logic și firesc nu avea cum să opună rezistență. Dar la Dinamo nu se poate nimic fără dramatism. Dinamo nu putea să învingă pe Timișoara, 1-1 era scorul final și stadionul a amuțit, însă soarta a fost de partea noastră și ne bucurăm de o calificare în play-off nesperată. Acea echipă care vorbea de faliment în urmă cu două luni, mergea în play-off și de acum putea vorbi despre promovare.
Ca să încheiem discuția despre latura sportivă a lunii martie, tot în această luna debutam în play-off, la o săptămâna distanță față de consumul emoțional uriaș cu Timișoara. Egal în debutul din play-off, cu un gol senzațional marcat de Ahmed Bani, dar era clar că ne așteaptă o luptă cruntă pentru promovare.
Luna martie i-a adus totodată în prim plan pe Andrei Nicolescu și Eugen Voicu, prezenti în conferința de presă organizată la stadionul ,,Arcul de Triumf”. O conferință de presă organizată și transmisă live și pe RD1948. Fanii îi cunoșteau pe Eugen Voicu și Andrei Nicolescu, la aceeași masă stăteau Vlad Iacob și Răzvan Zăvăleanu. A avut și momentele ei controversate, Eugen Voicu a vorbit poate în termeni prea duri, pe care i-a regretat ulterior ,despre activitatea foștilor mari jucători în zona de management, care i-au adus multe reproșuri. Despre finanțare, lucrurile nu erau foarte clare.
APRILIE: : Înfrângere în derby, primele sincope
Luna aprilie a început excelent pentru noi, dar s-a încheiat tare prost. Dinamo obținea primul succes în play-off, în deplasare la Dej, 3-0 a fost scorul final, după un meci dominat categoric de echipa noastră, care începea să spere la promovarea directă. Însă meciul care ne-a făcut să sperăm cel mai mult a fost victoria cu Oțelul, cu același scor, 3-0, start excelent pentru Dinamo în play-off, care visa cu ochii deschiși la promovare. O atmosferă demnă de un meci de Liga I pe Arcul de Triumf, dar omul meciului era Ghezali, care ne arăta că este un jucător decisiv. Ramadan Gheza în acțiune.
Luna aprilie toată lumea discuta despre dreptul de promovare al celor de la CSA, care s-a dovedit un mare fâs, suficient cât să îi mobilizeze în duelul împotriva noastră din Ghencea, în care am cedat cu 2-0 și Dinamo primea prima lovitură în lupta pentru promovare.
Șocul din Ghencea a continuat și la finalul lunii pierdeam pe teren propriu cu Iași, o adevărată bestia nerra pentru noi în liga secundă, 3-1 pentru moldoveni și promovarea directă rămânea un vis îndepărtat. Dinamo nu părea nicidecum pregătită pentru baraj.
Administrativ, Dinamo efectua plățile pentru obținerea licenței și eram siguri din acest punct de vedere, dar începeam să aflu despre primele frecușuri la nivel de management. Ulterior s-a aflat despre interesul unui grup de oameni de afaceri pentru preluarea pachetului de la R&W, dar interesul nu s-a concretizat, dar a fost baza unor discuții mult mai dure în vară, care a dus și la scindarea fanilor dinamoviști.
MAI: Victorie cu CSA, ratăm promovarea directă, Superliga aproape!
Pe data de 1 mai ne deplasam la Buzău pentru prima etapă a returului. Dinamo începea catastrofal meciul și nu mai înțelegeam cum echipa a decăzut în câteva săptămâni în asemenea hal. A fost 2-2 în final și părea că trebuie să ne pregătim de baraj în ultimele 4 meciuri.
Acest lucru a devenit și mai clar după egalul cu Unirea Dej de pe teren propriu, un 0-0 modest în care Dinamo nu arăta că are forța pentru o bătălie cu o echipă din prima ligă, nemulțumire și în rândul fanilor dinamoviști, pe un stadion ,,Arcul de Triumf” nu atât de plin pe cât ne-am fi așteptat. Dar au urmat două meciuri fantastice din partea echipei noastre.
Primul, în deplasare la Galați, cu Oțelul. Gălățenii aveau artificiile pregătite, un rezultat pozitiv le ofereau biletele către Superliga, dar Dinamo le-a stricat sărbătoarea și mai păstrăm de 2 lei speranța că vom obține promovarea directă. Însă Dinamo arată bine, chiar dacă îl pierdeam pe Bordusanu după acel duel. Urma o revanșa de luat pe teren propriu.
Pe 15 mai, Dinamo își lua revanșa și câștigam derby-ul cu scorul de 3-0, după un meci în care mingea parcă nu voia să între în poartă, dar în final ne-am impus de o manieră categorică și Dinamo spera la promovarea directă înainte de ultimul meci. Noi trebuia să învingem în ultima rundă, Oțelul să nu învingă pe Unirea Dej acasă.
Credeam că pentru noi va fi pas de defilare la Iași, împotriva unei echipe promovate de o lună de zile, care utiliza rezervele împotriva noastră, dar am cedat lamentabil cu scorul de 4-1 și Dinamo trebuia să treacă prin baraj de promovare, dacă voia înapoi în Superliga. Reveneam la baraj, acolo unde am suferit o uriașă decepție. Istoria s-a scris în meciul tur.
Pe un stadion arhiplin, cu o atmosferă cum rar mi-a fost dat să văd în ultimii ani, cu o explozie uriasă de bucurie, Dinamo umilea Argeșul în manșa tur cu scorul de 6-1, un meci în care ne-a intrat absolut totul, fiecare moment cheie a mers în favoarea noastră. 29 mai 2022 ne ducea în liga secundă, 22 mai 2023 ne ducea (aproape) sigur în Superliga. Urma returul de la Mioveni.
IUNIE: Bucuria promovării, turul victoriei, plecarea în cantonament, ridicarea interdicției
Luna iunie a adus bucuria unei promovări neașteptate, o explozie de bucurie la finalul returului cu Argeș, o înfrângere a echipei noastre cu 4-2, care îl punea pe gânduri pe Ovidiu Burcă, poate ar fi trebuit să le dea tuturor de gândit acea prestație, dar bucuria nu putea fi oprită, Dinamo revenea în primul eșalon. Momentele de la Mioveni, dar și din Ștefan cel Mare vor rămâne în amintirea noastră, cei care am fost acolo știm despre ce vorbim, mai ales și întoarcerea în Ștefan cel Mare, mii de fani au venit în corteo cu echipa de la Mioveni până la București. I-am spus atunci ,,Povestea unei seri magice”.
Ulterior a fost și un eveniment dedicat revenirii lui Dinamo în prima ligă, așa cum trebuia să se și întâmple, pe stadionul Dinamo. Ovidiu Burcă și Lamine Ghezali au fost ovationati, cum să fie altfel, când cei doi au fost poate principalii artizani pe latura sportivă în ceea ce privește revenirea echipei în prima liga. Vlad Iacob a avut și el un rol extrem de important, cum și stabilitatea asigurată în ultimele luni de acționari. Fanii nu mai are rost să zic. Însă bucuria era de scurtă durata, deoarece gândurile se îndreptau către duelurile cu FCSB, Rapid, Craiova, CFR. Era Dinamo pregătită? Nu prea
Dinamo avea încă în vigoare o interdicție la transferuri și treptat ceea ce se știa doar în culise a ieșit la iveală, un adevărat război între Vlad Iacob și R&W, dar și Răzvan Zăvăleanu își arată nemulțumirea. S-a încercat rezolvarea pe cale juridică, dar familia Iacob cerea plata rapidă a sumei pentru a nu compromite perioada de mercato. Dorin Iacob a devenit tot mai acid la adresa acționarilor, dar se speră că totul va fi rezolvat. Dinamo mergea în cantonament în Slovenia, noi alături de echipă pe durata stagiului de pregătire.
În plină interdicție la transferuri, Dinamo anunța primele mutări, semn că interdicția urma să fie ridicată în curând, dar frecușurile continuă și devenea tot mai evident faptul că zilele lui Vlad Iacob sunt numărate. Dinamo disputa și trei partide de pregătire în Slovenia, se vedea că sunt anumite minusuri, mai ales în partida cu Dinamo Kiev, dar speram că impactul cu prima liga să nu fie prea dur.
Tot în iunie a fost lansată și acțiunea de crowdfunding prin Seedblink, una de scurtă durata, care a fost în final un eșec și tot mai multe semne de întrebare apăreau în privința finanțării clubului.
În luna iunie era anunțat drept noul director sportiv, Gabriel Glăvan, cel care avusese un rol important și în perioada de mercato din vara anului 2022.
IULIE: Războiul pe față, Vlad Iacob atac la acționari, debut în Superliga
Luna iulie a adus în prim plan tot mai mult războiul dintre Vlad Iacob și R&W, chiar scriam un articol în care spuneam să fim lăsati în tabăra lui Dinamo, deoarece din păcate, ceea ce anticipam că se va întâmpla , chiar s-a întâmplat, Radio Dinamo1948 a fost implicată într-un război în care nu aveam niciun fel de dorința de a participa, am încercat să rămânem cât se poate de neutri și să ne vedem de treaba noastră.
În iulie s-au întreprins și demersurile pentru a organiza AGA, astfel încât Vlad Iacob să fie înlocuit din postura de administrator special. AGA avea loc în august, pe data de 17. Însă luna iulie a adus revenirea lui Dinamo în Liga I.
Șocul a fost mai mare decât anticipam, Dinamo nu a părut în primele etape ca fiind o echipă capabilă să facă față împotriva echipelor puternice, înfrângeri cu Craiova, FCSB și Sepsi, două dintre ele pe teren propriu și minusurile din echipa deveneau tot mai evidente, veneau și primele semne de întrebare în privința unor jucători, dar și a antrenorului Ovidiu Burcă, precum și a stilului de joc pe care dorea să îl imprime la o echipă nou-promovată.
Totuși entuziasmul se menținea în jurul echipei, bucuria promovării încă exista, dar fanii cereau puncte de la următoarele meciuri.
AUGUST: Vlad Iacob îndepărtat, ultimele transferuri, luna excelentă în Superliga
Luna august a dus la schimbarea așteptată, inevitabilă, Vlad Iacob devenea istorie și era înlocuit cu Andrei Nicolescu, care își asumă și rolul de administrator special, pe lângă cel de acționar în cadrul R&W. Reacțiile erau mixte, mai ales că nimeni nu își dorea un război la nivelul conducerii și speranța era că lucrurile să între pe un făgaș normal.
Luna august a fost excelentă din punct de vedere al rezultatelor pentru Dinamo, cea mai bună lună de la revenirea în prima ligă. Egal la U Cluj, care a însemnat și primul punct în prima liga, victorie dramatică cu Botoșani pe teren propriu în minutele de prelungiri, identic cu Voluntari în deplasare și Dinamo părea că poate emite pretenții, de ce nu, chiar la o poziție mai sus în clasament. Cu Petrolul am ratat victoria după o gafă mare în apărare, Dinamo era bine poziționată în clasament și în mod normal nu ar fi trebuit să avem emoții. Normalitatea a devenit alta.
Cu Metaloglobus am obținut calificarea în faza grupelor din Cupa României, dar atunci era o decizie importantă de luat, va face Dinamo transferuri pe final de mercato, ori va prefera să stea pe margine și să spere în omogenizarea echipei?
SEPTEMBRIE: Aprobarea planului de reorganizare, nu facem transferuri, începe seria negativă, primele contestații, Renovatio intră în acționariat, retragerea numărului 12
Luna septembrie a fost una excelentă în ceea ce privește zona administrativă, în sfârșit Dinamo avea un nou plan de reorganizare aprobat și dintr-o dată datoriile s-au redus semnificativ. Un plan care a intrat în vigoare, dar ieșirea din insolvență poate avea loc după ce contestațiile sunt reduse. O mare reușită, care aducea clubul aproape de ieșirea din insolvență, de evitarea falimentului, ceea ce în ianuarie părea doar o glumă.
Mai mult decât atât, în septembrie s-a anunțat intrarea în acționariat a grupului Renovatio, care era și sponsor al echipei, lucrurile mergeau din ce în ce mai bine în zona administrativ-financiară. A fost organizată și o conferință de presă în care a fost retras numărul 12, nu cel mai inspirat moment, pentru că a fost parcă forțat, o ceremonie prea puțin glorioasă pentru importanța sa. Dacă lucrurile mergeau bine în acea sferă, sportiv nu era deloc așa.
Dinamo pierdea drastic derby-ul cu Rapid chiar pe 1 septembrie, înainte de pauza competițională prilejuită de meciurile echipelor naționale și Dinamo avea încă posibilitatea de a corecta minusurile din lot, să fie aduși jucători în ofensivă, unde părea că avem dificultăți. A fost celebra conferință de presă după partida cu Rapid, în care Ovidiu a spus că mai are nevoie de intăriri, dar la câteva zile distanță discursul se schimba cu totul și Dinamo nu mai aducea nimic.
După pauza competițională, lucrurile au început să meargă din rău în mai rău și Dinamo pierdea meci după meci. Acasă cu Craiova, acasă cu Farul, deși am fost în superioritate numerică aproape o repriză, am remizat în Cupă cu Craiova, dar am pierdut apoi lamentabil la Galați cu 1-0, un meci în care nu am avut nici măcar un șut sau ocazie de poartă. Ovidiu Burca era tot mai contestat, jocul nu mergea absolut deloc și Dinamo era în corzi. Era adusă tot mai mult în discuție lipsa de experiență a lui Ovidiu Burcă.
OCTOMBRIE: Dinamo tot mai slabă în campionat, Burcă contestat, primele semne de întrebare cu privire la R&W
Meciul cu CFR a fost unul dătător de speranță, pe Arena Națională, Dinamo era egala CFR-ului, opream seria de înfrângeri și venea încă o pauză competițională. Urma să arate Dinamo mai bine sau mai rău?
Răspunsul, din nefericire, a fost mai rău. Dinamo pierdea drastic la Sibiu, cu Hermannstadt, cu 4-0 și fanii au răbufnit pentru prima dată. Susținuți de peste 2000 de fani în deplasare, Andrei Nicolescu, Eugen Voicu și Ovidiu Burcă au fost scoși la interval de suporteri, care erau tot mai îngrijorați. Tot mai multe semne de întrebare erau și în privința jucătorilor transferați în vară, în special jucătorii ofensivi, dar nu numai. Dinamo nu avea vlagă și meciul cu Iași părea decisiv pentru Burcă.
Dinamo avea nevoie de victorie pentru a se apropia de locurile de baraj, dar Burcă pentru a-și păstra postul. Doar egal pentru Dinamo și pentru prima dată i s-a cerut demisia lui Ovidiu Burcă, care nu voia să plece însă. Tot mai mult presiunea se muta pe conducerea lui Dinamo, în special pe Andrei Nicolescu. Relația de prietenie cu Ovidiu nu îl lăsa să ia o decizie în privința antrenorului? Judeca obiectiv situația? Răbdarea fanilor ajunsese la sfârșit.
NOIEMBRIE: Ultima luna a lui Ovidiu Burcă
Dacă administrativ nu s-a întâmplat nimic semnificativ, sportiv a fost un adevărat dezastru. Dinamo își mută ”reședința” la Oradea pentru câteva zile. Partida cu Bihor din Cupă o rușine, doar egal cu o echipă de liga a treia, seria de meciuri fără victorie continuă, dar fanii dinamoviști, la inițiativa colegilor noștri, Andrei Bendeac și Bogdan Alecu, au participat la un eveniment unic dedicat fanilor din zonă.
Partida cu UTA a fost una reușită, dar arbitrajul și deciziile greșite din atac ne-au costat victoria și părea că nu ne iese absolut nimic. Tot ghinionul ne-a făcut să pierdem și la Craiova, dar jocul nu arată rău, era singurul aspect pozitiv. Asta l-a și menținut pe Ovidiu în funcție, înainte de ultima pauză competițională. Din nou, s-a luat decizia de a nu face nimic în privința antrenorului, deși semnalele erau că nemulțumirea acționarilor creștea.
Meciul cu FCSB de pe Arena Națională a fost în finalul ultimul meci al lui Ovidiu Burcă pe banca lui Dinamo, înfrângerea cu 1-0 din derby a fost decisivă pentru schimbarea antrenorului. Mai degrabă, demisia antrenorului, o altă bilă neagră pentru conducere, care a așteptat momentul prea mult. Dinamo urma să între în altă eră.
DECEMBRIE: Luna plină de evenimente, plecări din club, final fericit, presiune pe conducere
Pe data de 1 decembrie era instalat Zeljko Kopic, un antrenor cu un C.V. foarte interesant, dar fără experiență în România, o decizie riscantă, dar primele aspecte pozitive s-au văzut de la primele partide. Dinamo pierdea cu Sepsi, dar nemeritat, arbitrajul a fost din nou ”decisiv”, cu Oțelul am revenit de la 1-3 și puteam da lovitura pe final, pentru o calificare nesperată în sferturi, în vreme ce cu U Cluj pierdeam deși oaspeții au avut o singură ocazie. Fanii și-au pierdut atunci cu totul răbdarea și s-au întors împotriva jucătorilor, pentru prima dată a fost contestată și conducerea lui Dinamo.
Însă în doar 10 zile lucrurile s-au schimbat, Dinamo învingea în sfârșit în campionat, după o pauză de 4 luni de zile, Politic și Abdallah aduceau primul succes pentru Kopic și speranța renăstea. Partida cu Voluntari parcă ne-a dat o și mai mare gură de oxigen și reproșurile au fost înlocuite cu încurajări și entuziasm pe final de an.
Sportiv terminam anul cu 16 puncte, la 7-8 puncte distanță față de locurile de baraj, dar Kopic arată că are capacitatea necesară pentru a redresa corabia aflată prea mult timp in derivă. Presiunea pe final de an s-a mutat din nou pe conducere, care este obligată să aducă jucători. Din păcate, luna decembrie a adus și plecări din club, Andrei Bendeac și Gabi Glăvan au părăsit clubul.
CONCLUZII: Cum spuneam și în startul articolului, nu poți descrie anul ca fiind doar bun sau doar rău, nu este atât de simplu. Au fost parcă mai multe momente bune în comparație cu cele rele. Perfect nu a fost, dar dacă stăm să ne gândim că în ianuarie eram aproape de faliment, acum parcă e de preferat să avem problemele actuale. Asta nu înseamnă că trebuie să fim pe veci recunoscători, pentru că Dinamo merită mult mai mult, infinit mai mult față de ce ni se oferă acum.
Pretențiile trebuie să crească, Dinamo are nevoie în 2024 să iasă din insolvență, să fim un club curat financiar, dar mai mult decât atât, avem nevoie de un club în prima ligă, să nu reluăm parcursul ligii secunde, acolo de unde am venit nepregătiți.
A fost un an plin de evenimente, cu bune și rele, dar am fost alături de echipă, în iarnă când am încercat să fim și noi o punte de legătură cu Saftica, cu nevoile de acolo, cu ”Jurnalul de Saftica” dar și de Slovenia, cu miile de emisiuni, conferințe, interviuri, materiale foto, video, articole.
Un an care va rămâne în istorie, a fost un an atipic, dar nu regret niciun moment că facem asta. A fost pentru mine personal și un an al maturizării prin ceea ce facem, pentru că ne-am trezit și în acel ”război” din vară, fără voia noastră și a trebuit să fim într-o poziție neutră, așa cum spuneam și atunci, singură tabăra va fi doar cea a lui Dinamo, nu a celor pasageri în viața clubului.
Un uriaș câștig a fost revenirea fanilor alături de Dinamo în număr tot mai mare, am fost una din echipele de top, în creștere față de anii precedenți. Faptul că Arcul de Triumf și Arena Națională au fost gazdele noastre ne-au ajutat, dar iubirea fanilor va ajuta clubul la îndeplinirea obiectivelor.
Aștept cu nerăbdare provocările pe care ni le va oferi 2024, vom fi tot acolo, alături de Dinamo, în cantonament, în emisiuni, pe stadion, în studio, oriunde pentru a promova echipa noastră dragă. Am făcut și erori ,față de cei care am greșit îmi cer scuze pe această cale, dar mereu țintim către mai bine.
Să ne revedem cu bine în 2024 și nu uitați:
O SINGURĂ VOCE, DOUĂ CULORI
HAI DINAMO!
