Sunt sigur că am depășit 10 ani de năpastă. Nici un titlu, o Cupă a ligii și o Supercupă. Cu toate astea suntem aici și nu puțini , așteptând…
Pe nedrept, multă vreme această echipă a fost pusă într-o lumină proastă, deși nu a făcut decât ce a făcut toată lumea. În perioada comunistă, cum bine știm, Dinamo a fost clubul Ministerului de interne și deci și al Securității. În perioada Postelnicu s-a creat ca o aură negativă în jurul clubului datorită felului acestuia de a înțelege succesul in sport, nu doar stând cuminte în lojă.
Dar să nu uităm că nici „spurcații” armatei și ai lui Valentin Ceaușescu nu erau mai prejos. Deci altă Mărie cu aceeași pălărie, numai că Măria lor era și ” curvă” și așa va fi întotdeauna. Au urmat anii 2000 perioada” Borcea, Badea and friends” care ne-au făcut cu adevărat să trăim momente frumoase dar ne-au adus și ei prejudicii de imagine datorită faptului că nu au fost întotdeauna cu mâinile curate. Însă în ultimii 10 ani parcă ne-am spălat păcatele, ne-am purificat.
Cu acea insolvență am și fost la propriu răstigniți. După acești 10 ani de coșmar ne dorim să urmeze alții 10 de vis. Cosmin Contra , Mutu și ceilalți, credem și sperăm , că au deschis un nou drum, poate o autostradă pentru Dinamo, că România are . Rețeta e una simplă. Premizele există. Modele care pot fi copiate , la fel. E nevoie de stabilitate și continuitate. Cu bugete realiste care să nu ne de-a cu ” Anaful de pereți”. Păstrarea unui nucleu de 5-6 jucători de la an la an , antrenori de calitatea lui Contra și o filosofie de joc unică , valabilă de la prima grupă de copii și juniori până la echipa mare. Nimic nu este însă atât de ușor de realizat precum sună sub vârful pixului.
Ca să putem vedea aceste lucruri transpuse în realitate trebuie să scăpăm cu orice preț, atât de fantomele trecutului cât și de momâile prezentului. Am o dilemă. Sunt dintr-un județ, Botoșani, cu singurul Drum național, nu neasfaltat, de pământ și nu doar din „Ro” ci și din „UE” și sunt suporterul înfocat al celei mai iubite echipe de fotbal din România, Dinamo București care pare definitiv condamnată să joace pe un stadion numit generic ” în Groapă”.
Oare nu sunt luat de prost ca cetățean al acestei țări și asta de două ori ? Eu spun că da, pot să scriu asta pe toate gardurile. Politicul mioritic nu ne mai apară pe noi, nu mai apară România. De ce să se dezvolte România ? De ce să se dezvolte sportul? Ce-i trebuie lui Dinamo stadion ? Am devenit parcă timizi, ne-am înmuiat. La noi întotdeauna lucrurile s-au mișcat cu ” opinca-n obraz”, mână forte. Dar dacă de exemplu, bineînțeles ipotetic vorbind, am deveni mai radicali și am crea ceva de genul „Grupul socialist vrem stadion” . Și m-am abținut să folosesc un cuvânt mai arab așa. Probabil am fi catalogați drept extremiști , teroriști, huligani. Nu domnule, noi iubim democrația, iubim faptul că suntem liberi, iubim faptul că suntem dinamoviști !
Dar dacă avem dreptul la liberă exprimare, liberă practică și alte astfel de sloganuri estetic croite, atunci de ce în problema noii arene Dinamo avem parte de practici 100% comuniste. Păi Badea e pe picior de egalitate cu Guvernul României, exact cum era pe vremuri, Postelnicu cu Valentin Ceaușescu, Monica Iagăr e la mijloc ca muștarul din sandviș cu care tot timpul îți pătezi cămașa, iar Negoiță așteaptă sandvișul dar fără să comande.
Au două luni de când tot semnează săptămâna asta nuș’ce hârtii ca să vie Doreii ăia să tragă de o cărămidă să se dărâme vechiul stadion și să ne construiască noua arena mult așteptată. De 62 de ani Groapa ne-a fost casă. Dar ajunge ! Suntem in Mileniul 3 . Vrem ca statuia lui Ivan Patzaichin să rămână pentru o vreme singură, iar din umbra ei să se ridice pentru noi ceva ce va fi ca un templu. Din tribunele lui să coboare în iarbă acel spirit al câinilor roșii ,care să câștige noi și noi trofee pentru viitoarele generații, care să facă totul ca acest nume , Dinamo București, să se confunde cu eternitatea !!!
loading...
