Se spune ca de multe ori cautam bogatia sau fericirea prin locuri straine, cat mai departe, uitand insa, sa deschidem ochii si sa privim cu atentie in jurul nostru. Este in natura umana sa apeciem ce au altii,pe principiul merelor din curtea vecinului si sa ignoram ceea ce avem noi.
Ionut Nedelcearu a avut o luna decembrie buna spre foarta buna. A inceput bine si a doua parte a campionatului si dovedea o crestere de forma impresionanta pentru tanarul fundas crescut de la 6 ani in curtea lui Dinamo.
A urmat apoi un con de umbra, o cadere pentru mine inexplicabila,o perioada lunga in care Ionut nu a fost folosit, nu a prins minute, desi cei care au fost folositi, in ciuda anilor si a experientei, jucau sub ce aratase Nedelcearu in acest sezon.
L-am revazut ieri pe Nede in postura de fundas central, pozitia lui de baza, iar evolutia lui a fost impresionanta. Nu a lasat nici un culoar, nu a gresit nimic, a urcat cu mingea la picior, o evolutie la fel de buna ca a lui Puljic(in opinia mea unul din cei mai buni fundasi din prima liga).
Nedelcearu este genul de jucator care nu creeaza probleme. Nu tipa prin pesa, nu se lamenteaza, nu se vaita isteric atunci cand este uitat pe banca de rezerve. Este insa omul care intra si pune suflet in ceea ce face. Copil crescut in PCH, joaca din inima si cu inima pentru Dinamo si sunt convins ca niciodata nu ar fi avut atitudinea lui Ekeng din meciul cu Astra.
Sigur nu are experienta, sigur datorita varstei are evolutii oscilante, dar a aratat in acest sezon ca poate juca bine si la mijloc si in aparare, iar cresterea lui, de la un sezon la altul, este evidenta.
Putem continua sa cautam diamante in vest sau aiurea, dar de multe ori diamantele sunt in propria ograda si trebuiesc doar apreciate si slefuite.
Pe unde erai, Ionute?
loading...
