Sau de ce continui să îl iubesc pe Rici Grigore.
Dinamo joacă prost, lui Rici nu îi iese jocul sunt lucruri certe, nimeni nu poate contesta asta. Probabil că mulți dintre voi se întreabă ce de îi iau apărarea Grigore atunci când este supus oprobiului public, în ciuda faptului că nici el nu trece printr-o formă deloc bună.
Pe undeva pentru că „Rici: a fost unul dintre cei pe care i-am văzut jucând de când era copil în alb și roșu, poate pentru că am vorbit cu el și stiu cât îi pasă de Dinamo, poate pentru că spre deosebire de mulți dintre colegii lui nu a aplicat celebra ” Dinamo trebuie să fie recunscatoare că jucam aici” ci chiar suferă când Dinamo se află în criză de rezultate.
Sigur jocul lui a stagnat în ultima perioadă, dar oare jocul colegilor lui a fost mai bun? Deosebirea este că lui Rici îi pasă, restul cred că indiferent cum joacă „Dinamo trebuie să fie recunoascatoare că ne are”.
Rici nu va arunca niciodată banderola lui Dinamo pe jos, Rici nu va spune niciodată ” la dracul cu clubul vostru, abia aștept să îmi găsesc echipa și să plec”.
Nu am fost niciodată adeptul unei comparații cu Ehmann, îmi place „neamțul” se vede că are clasă și o altă educație fată de majoritatea celor de vârsta lui. Am spus mereu că antrenorul va decide care este mai bun, îmi e la fel de rag și Marco.
Am scris de „Rici” pentru că mulți dintre voi vă inrebati de ce? Pentru că stiu că este unul dintre putinii din lot cărora chiar le pasă de Dinamo! O bună parte dintre colegii lui merg pe principiul „pe ei și la distracție”, dar după jocul prestat rămân doar la partea cu distracția.
