De multe ori ma gandesc, ca pentru a putea aprecia cu adevaratul prezentul, sa stii sa fii recunoscator pentru ceea ce ai, e bine sa mergi putin in trecut, in perioadele cu adevarat dificile, pentru a putea face o comparatie. Pare uneori ca uitam acest lucru, cerem de multe ori ca lucrurile sa se realizeze peste noate, intr-un fel ar fi de inteles, deoarece anii de suferinta au lasat o amprenta importanta asupra noastra. Am tot asteptat momentul iesirii la lumina, deoarece noi nu uitasem de vremea buna, precum cantecului din Peluza. Stiam ca va veni si vremea noastra, istoria, traditia erau de partea noastra, sunt pana la urma scrise in ADN-ul nostru.
Am fost si am cantat alaturi de voi la acele infrangeri dure. Nu am sa uit acel 5-2 din Cupa, cum toata ziua aceea am avut un presentiment ca se va intampla ceva rau, ori 3-0 din sezonul trecut, cu Stoican pe banca. Neputinta era cuvantul de ordine, lipsa de valoare domina vestiarul lui Dinamo. Atunci era mai greu sa intrezaresti speranta. Dar acea speranta s-a numit Mircea Rednic, antrenorul care a reusit in acest an, sa redea o parte din gloria pierduta clubului. Am spus o parte, deoarece pretentiile mele si ale dinamovistilor ce au trait victorii glorioase, nici eu nu am prins ce a fost mai bun, sunt mult mai ridicate. Pentru noi o clasare pe podium, acum cativa ani reprezentau mai degraba esecuri. Stiti, eu nu vreau sa uit acest lucru si imi place sa cred ca ambitia din viata de zi cu zi, dorinta de a fi mai bun, este inspirata si din spiritul alb-rosu.
Insa mai stiu un lucru, nu se face nimic peste noapte. Fotbalul a evoluat, chiar si cel romanesc. Nu mai suntem precum in anii 2000, cand doar noi, steaua si rapid contam in ecuatia campionatului. Toti jucatorii de valoare, isi doreau cu ardoare sa ajunga in curtea noastra, mai ales ca dispuneam si de o potenta financiara superioara celorlalte competitoare. Acum dupa cum vedem, s-au ridicat si alte formatii, unele de traditie din pacate se zbat la limita supravieturii. Dupa foarte multa vreme, avem principalele echipe din Romania pe podium, acest lucru nu s-a mai intamplat de ani buni, de la campionatul castigat de Dinamo in 2007, daca va vine sa credeti.
Am vazut multi dinamovisti increzatori inainte de meciul de aseara. Eu eram mai cumpatat, din mai multe considerente. Nu era atat de facil precum credeau unii si ce s-a intamplat in teren, a venit sa imi dea dreptate, egalul ce mi-l doream inainte de meci, l-am obtinut. Era important pentru mine sa nu pierdem, deoarece voiam sa simt din nou acea esenta de echipa mare, ce l-am mai simtit de cateva ori in acest sezon. Am inregistrat si rezultate de echipa mica, vezi cazul Astra sau Viitorul, rezultate nedemne de Dinamo. Faptul ca aseara a fost un meci echilibrat, disputat pana la urma in deplasare, pe un teren care nu ne prieste in mod special, am plecat cu un rezultat favorabil, a venit sa imi demonstreze ca intr-adevar Dinamo este pe calea cea buna. Un drum de la care nu trebuie sa ne abatem, Mircea Rednic a inceput o treaba, nu este nici macar la jumate. Nu intru prea mult in detalii legate de evolutii ale jucatorilor, nu este momentul acum si poate nu sunt cel mai in masura, eram mai atent la ce se intamplain tribune, dar simti la nivelul gazonului anumite chestiuni. Am simtit ca nu toti jucatorii se ridica la nivelul derby-ului si e nevoie de o completare a lotului calitativa, nicidecum cantitativa, precum s-a facut in iarna. Aici nu depinde doar de Rednic, Negoita trebuie sa dea dovada de inteligenta si sa nu uite chiar vorbele lui, Rednic a fost cea mai inteleapta alegere de cand este actionar majoritar la Dinamo.
Acum privesc cu incredere finalul de sezon, vreau sa luam fiecare meci in parte, urmeaza noi dueluri de foc, chiar joi avem o batalie crunta. Da, poate nu ne gandim la mari sperante de revenire dupa rezultatul din tur, dar am incredere ca baietii vor lupta pana la final pentru o calificare ce ar fi trebuit sa fie fara dubii a noastra. Apoi, inevitabil ma voi gandi si la meciul de Cupa cu steaua, adevaratul obiectiv al nostru pe final de sezon.
