Noi ținem (cu) Dinamo !

Editorial

Scris de:

Noi ținem cu Dinamo și ținem Dinamo. Nu cred că și cei de care depinde destinul echipei simt la fel. Eu uneori dau cu cușma de pământ și spun cu convingere că nu mai cred in insolvență , cred în faliment.

” Mai bine să mori în picioare decât să trăiești în genunchi!” Fotbalul din România e ca un show de improvizație și uneori de stand-up comedy. Nu aduce anul ce-aduce ceasul. În acest peisaj , Dinamo ocupă un loc de frunte. Noi ne-am creat propria lume și privim echipa ca pe o trupă de teatru al viselor. Însă echipa și diriguitorii ei se comportă ca și fiul risipitor din pildă .

Risipitor de timp , vise , speranță. Îl avem pe Negoiță. Cel care nu mai e de doi ani acel „pompier” știut e pur și simplu piroman. Cea mai mare jignire la adresa suflării dinamoviste e sfidarea. Tăcerea. Altădată un fin dribleor al întrebărilor reporterilor și un excelent demagog de Dâmbovița acum pozează intr-un înțelept mut.

Mutu îi ține locul ca purtător de cuvânt și atașat diplomatic pentru promovarea unor proiecte care incep in septembrie și se termină promițător în mai. Mediul e de așa natură creat. Să facem o paralelă. Acum câțiva ani galeria rivală striga: ” Becali pleacă din Ghencea!” Cine a plecat și cine a rămas ? A rămas „ciobanul” și acum cu ce are , cu ce n-are face ce vor să facă toți cei care „investesc” în fotbal adică bani. Ce a coborât el din galerie? Nu , el nu a avut idoli la echipa respectivă. El a vândut brânză fotbaliștilor nu le-a dat-o la schimb pentru un autograf. Deaceea Ionuț Negoiță nu are cum să fie prost.

El știe că suporterii dinamoviști se uită la echipă ca și la propriul copil pe care vor să-l știe în viață chiar dacă e pe un drum fără destinație și intr-un etern block-start. Poate acesta își imaginează că e aparatul care ne mai tine în viață și organele vitale sunt moarte . Eu nu cred că Dinamo s-au fanii ei sunt în moarte cerebrală. Nimeni nu este de neînlocuit , așadar nici Negoiță. Cu el nu avem casă, nu avem masă, nu suntem siguri nici de paternitatea și nici chiar de numele echipei. Și totuși nimeni nu-i reproșează nimic nici cât negru sub unghie. Și el sta probabil și scrie acatiste la DNA pentru a tine cont de o nouă lege din Codul penal care specifică clar, negru pe alb :” Iartă și vei fi iertat !” Noi nu vrem răul nimănui, vrem binele lui Dinamo, dar cu politica actuală Dinamo se va transforma intr-o stafie care arată cu buletinul in mână că încă trăiește. În acest moment nu există echipă de Liga 1 de la „Pepsi” de Covasna la Juventus de Colentina care să nu fi bifat măcar un transfer.

 

Doar noi ne balansăm alene într-o mare fără valuri. Efectiv nu știi ce să mai spui. Poate doar faptul că noi dinamoviștii dar și românii în general au cam rămas fără sânge în instalația reproducătoare. Efectiv parca tot ce se întâmplă în jurul nostru nu are de-a face cu noi și nu putem face nimic ” pentru că așa e scris”. Și în plus niciodată nu vom putea schimba nimic din fața calculatorului. Drama și mai mare e că cei care scriu istoria in locul nostru sunt doar niste no-name-uri căpătuite și egoiste. România e țara tuturor posibilitatilor și Liga 1 nu face excepție. Asta e și explicația pentru faptul că filmele românești sunt atât de apreciate de specialiștii cinefili de peste hotare pentru că ei nu sunt capabili să-si imagineze nici măcar într-un film realitatea pe care noi o trăim zi de zi . De exemplu cat de complicat e să poți explica cum echipa care incheie campionatul pe locul secund să se considere câștigătoare a campionatului sau o echipă matematic , sportiv și regulamentar retrogradată in Liga 2 se pregătește cu speranța pentru Liga 1 ?

În ultimele luni am trăit bucurii nesperate cu campionate și stadioane pentru copii și nepoți construite de statul mărinimos. Însă în acest moment, Dinamo se leagă de o singură speranță, se numește Cosmin Contra. Dar și el resuscitează și stabilizează nu pune pe picioare. Cu un contract pe un an , o strategie pe un an va aduce jucători împrumutați pentru un an iar de la anul o vom lua de la capăt , cu sau fără el. Totul se construiește în timp, dar Dinamo nu e construită ca o cetate ci e construită an de an ca un mușuroi.

Anii trec și nu prea vom avea amintiri de povestit nepoților , iar cele de demult se vor rupe încet încet de realitate devenind mai degrabă legende. Dinamo București, ca și viața oricărui om, înseamnă cel mai mult prezentul trăit clipă de clipă și dacă pentru moment noi nu trăim nimic atunci mai există echipa asta cu adevărat sau doar ne amăgim ?

loading...

Lasă un răspuns