Mircea Rednic a declarat raspicat la sfarsitul stagiului de pregatite din Turcia ca el este cel care decide la echipa. El face transferurile, el alege jucatorii, alege si culege. Spuneam atunci ca este o declaratie extrem de curajoasa , declaratie menita sa redea increderea suporterilor dinamovisti.
Totul a fost in regula, declarativ suntem alaturi de Mircea, avem incredere, o incredere pe care o acordam pentru tot ceea ce a facut pana acum pentru Dinamo, fie in postura de jucator, fie in calitatea de antrenor. Mircea este om, si ca orice om este supus greselii, dar dincolo de toate este foarte greu sa ii contesti calitatile profesionale sau manageriale.
Cu toate acestea, constat o adevarata isterie creeata de cazul El Hamed. Il iubim si e firesc, il dorim inapoi si e firesc, dar cred ca inainte de toate ar trebui sa avem incredere in Mircea. Daca Mircea decide ca are nevoie de el, atunci atasamentul nostru fata de jucatorul israelian va putea fi manifestat din tribuna. Daca Mircea hotaraste ca are variante mai bune sau nu considera necesar atunci transfer, atunci ar fi bine sa acceptam acest lucru, ca un act facut de un profesionist care nu tine cont de implicatile sentimentale.
Sigur noi il dorim inapoi pe baiat, din zeci de motive, dar nu cred ca ar trebui sa trecem dincolo de decenta in dorinta noastra. Nu ne-ar placea ca Negoita ,Balanescu sau Tayson sa ii impuna ceva lui Mircea, insa nu este corect, cred, ca presiunea sa vina din partea mea, a ta sau a oricui.
Afirmatia AM INCREDERE, ar deveni AM INCREDERE DOAR DACA FACI CE VREAU EU.Ar fi o ipocrizie maxima din partea noastra sa procedam asa. Am arata ca in fiecare dintre noi zace un mic ipocrit sau un mic dictator.
Nu stiu daca El Hamid va ajunge la noi sau nu, habar nu am de ce sa treneaza acest transfer dar niciodata nu mi-as permite sa fiu mai antrenor ca Rednic. Sa ii gasesc eu locul in teren baiatului si sa spun in ce sistem ar fi cel mai eficient.
Eu chiar am incredere in Rednic!
VOI?