…mă întreabă de fiecare dată cand îi spun că merg la meci.
– Nu, mamă, nu m-am potolit… nu am cum. O am în sânge.
– Bați drumul de pomană ca fraierul să te întorci dezamăgit acasă. Așa faci mereu.
– Asta e… îmi trece! De mic am fost crescut în spiritul alb-roșu și nimeni și nimic nu mă mai dă înapoi.
– Treaba ta…Ai grija cum conduci! Te iubește mama!
– Și eu! Am grijă! Vorbim diseară!
Cam așa arată un dialog pre-meci între mine și mama. Ea vrea doar fericirea mea. Ea vrea să nu mă întorc dezamăgit acasă, dar dezamăgit nu am cum să fiu niciodata! Mândria de a fi caine rămâne mândrie, restul… sunt supărări temporare. Poate chiar prea temporare. Niciodată nu m-a ,,întors din drum” vreun rezultat, nici în cele mai slabe momente pentru echipă, nici în cele mai bune. Și sunt convins că mai sunt ca mine alte câteva mii de persoane.
,,Niciodată nu vom da în spate, DINAMO, sentimente aparte!”, așa zice cântecul nu? Cum să dăm noi în spate? Ați uitat cine suntem?! Într-adevăr, actuala perioadă nu este benefică deloc pentru club, pentru suporteri… pentru nimeni! Dar e oare ăsta un motiv să renunțăm? Sau, din contră, e ÎNCĂ un motiv să demonstrăm devotamentul nostru?
În loc să sărim pe bilete, dăm bir cu fugiții când Dinamo are nevoie de noi! Sunt copii de vârsta mea care vor fi titulari diseară. Hai să ne gândim și la ei un pic. Oare cum vor simți ei un astfel de meci? Oare cum se vor simți cand peluza va fi lângă ei chiar mai mult de 90 minute? Și nu orice peluză…
Și oare ce-ar însemna pentru ei să bata Steaua? Vă zic eu că ar fi un vis împlinit! Pot exista păreri pro și contra, doar trăim în democrație. Dar să rămână la rangul de păreri. Să nu existe dezbinare din cauza asta, cum, din păcate, observ că se întâmplă.
Dinamo se iubește ,,din adâncul inimii” și tocmai lucrul acesta ne-a diferențiat mereu de restul galeriilor. Dinamo mereu a avut cei mai devotați suporteri, care au mers până în pânzele albe pentru a oferi echipei maximul! Într-un final, Dinamo nu înseamnă doar 11 jucători pe teren.
Nu doar ei joacă. Noi jucăm în peluză, ei pe teren. Ne completăm… Asta înseamnă FAMILIE! Ne vedem la stadion, câinilor! Răbdare, încredere și voință! Ne auzim anul viitor în primul eșalon! Și pentru cei frustrați de situația clubului, hai să tragem tare, poate în câțiva ani ajungem și noi să zicem: ,,Noi jucăm cu West Ham, voi…”
