Nu pe cele de Biserică sau de restaurant, ci hanoracul cu Hîldan și fularul cu DOAR DINAMO BUCUREȘTI. Luați-vă și o geacă neagră, albă sau roșie, doar acestea sunt la modă acum.
Pentru că deși două treimi din Martie s-au scurs, primăvara e prezentă doar în suflete. Doar în sufletele unora, a celor care încă mai cred, a celor care încă mai luptă. Cu aceștia ne întâlnim în mai puțîn de 3 ore, în inima unui București trist și mângâiat de crivăț. Pe Șoseaua Ștefan cel Mare 7-9, însă, va fi un strop de culoare. Și puțin cântec. Glasul iubirii va răsuna din nou. Va răsuna poate chiar mai tare, întrucât cei prezenți aici sunt cei care vor lupta până la capăt, cu și mai multă putere, cu și mai multă credință.
Privind cu un an în urmă, situația sportivă era similară. Pe atunci, însă, accesul suporterilor pe stadion era restricționat. Dinamo a luptat și s-a salvat singură, în liniștea chinuitoare a bătrânului stadion, departe de iubirea fanilor ei. Acum îi putem fi alături. Ce facem?
Într-un scenariu ipotetic, la care sperăm, totuși, să nu ajungem niciodată, Dinamo va retrograda sau va falimenta în mai puțin de 3 luni de zile. Uitându-te la „tu” din viitor, n-ai avea regrete dacă ai ști că nu i-ai fost alături când a avut cea mai mare nevoie din istorie? Poate tocmai strigătul tău de încurajare se va auzi cel mai tare.
Poate tocmai prezența ta pe stadion, cu o atitudine pozitivă, îl va încuraja și pe cel de lângă tine să își scoată mâinile din buzunare și dezamăgirea din suflet, să cânte, să aplaude.
Însă, dacă nu mai crezi și nu mai speri, nu veni, lasă-ne pe noi, cei cu o fărâmă de speranță ce încă nutrește în suflet, să ne bucurăm de Dinamo. Lasă-ne să sperăm! Dar să nu vii nici când ne va fi bine, pentru că nu meriți bucuria.
Luați-vă hainele de duminică și
Hai la stadion!
