Au trecut câteva ore de la sfârșitul așa zisului meci, în care echipa noastră a respectat în tocmai scenariul clasic de pâna acum, practicând pe alocuri un joc bun, la care adaugăm și o doza de incosnstanță în meci plus bonus, elementul definitoriu ce ne-a marcat turul de campionat, arbitrajul. Ceea ce se prefigura a fi o problema deja a trecut la un alt nivel, execuție cuacte în regulă. Culmea nici măcar CNA-ul nu s-a sesizat, programul gen thriller de aseara nu avea semnul cu AP.
Sincer după fiecare meci am zis că nu mă mai pot uita la fotbal. După fiecare etapă când Dinamo respecta același scenariu, credeam ca nu e adevărat, am acuzat cu toții un joc, două, trei, dar poveste merge mai departe și nimeni și nimic nu mișcă un deget pentru a nu strica vechea orânduială. În opinia mea asta reprezintă poate ce-a mai negră perioada din istoria clubului, dacă în era Flavius Stoican eram resemnați că atăt putem dar aveam speranță, și totul depindea de noi, acum totul e gri șobolan, trăim cu toții precum ,,În țara cu un singur gras” personaje dintr-un teatru de păpuși. Liderii clubului s-au multumit doar să acuze arbitrajul în presă, oficialii federației au mers pe aceeași nișă iar CCA-ul o ședință de ochii lumii ce nu a adus nimic nou în fotbal. Toți ne-au dat dreptate în media dar asta nu schimba cu nimic situația, punctele pierdute nu ni le mai dă nimeni iar locul în clasament rămâne același. Ce putem face??? Poate ar trebui să ne trezim și să dăm un exemplu???
Prefer să vad Dinamo în meciuri amicale decât în meciuri oficiale pline de interese meschine ordinare.
