Sunteti minunati, sunteti UNICI si daca Dinamo renaste, o face in primul rand datorita voua.
Drumul spre Arena Natioanala, pentru meci, a insemnat pentru mine o intoarcere in timp.
Vazand multumea de fani cu fulare alb rosii, cu sepci, cu steaguri,mi-am adus aminte de anii copilariei. Nu mai tin minte ultimul meci cand Dinamo a jucat in fata a peste 35.000 de caini. Pastrand proportiile mi-am adus aminte de meciul cu Liverpool, Hamburg, de perioada anilor 90. Am retrait , in sinea mea, anii de glorie.
Coregrafia imensa, a fost un vis, in ciuda mesajului sfasietor de adio. Inainte de acest meci faceam un apel la fanii Dinamovisti sa fie cu toti „o peluza”. Ei bine, voi ati redefinit notiunea de suporter in Romania. Sunteti minunati si va multumesc.
Despre meci nu am sa scriu foarte multe acum. Am avut sansa noastra, cei din teren au luptat cat au putut si cum au stiut mai bine . Norocul din timpul sezonului si-a intors ieri fata de la noi. Am pierdut, dar este genul de infrangere care ma face sa iubesc Dinamo la infinit.
Drumul spre casa mi-a confirmat ca oamenii au inteles exact momentul. Era doar triestete, nu era suparare, nu era incrancenare, nu erau isterii si nici critici aruncate aiurea.
Sigur, ajuns acasa, am deschis internetul si am vazut o alta fata, am resimtit inca odata diferenta dintre cei prezenti si cei ce traiesc totul doar prin camerele de televiune.
Sunt victorii care ne „gonesc” de la stadion si sunt infrangeri care „ne ridica”.
Pentru mine, ieri a fost o victorie- A voastra!
HAI DINAMO!
