Ia de umbla, Lazare

Incepand de astazi, sperantele noastre se indreapta catre urmatorul sezon, nu putem sa intoarcem ziua de ieri, sa reparam ceea ce am stricat, dar putem inca de acum, sa facem lucurile mai bine, pentru un „maine diferit”.

Mai intai trebuie sa CREZI, pentru ca apoi poti vedea!

Observ din comentariile suporterilor dinamovisti, ca multi sunt urmasii directi ai lui Toma Necredinciosul. Ei merg pe principiul „mai intai trebuie sa vad, apoi voi crede”. Este o abordare precauta, doar ca in viata lucrurile nu merg pe acest principiu.

Atunci cand te apuci de o meserie, esti convins ca vei putea sa o profesezi, apoi incepi sa capeti cunostintele si abilitatile necesare acelei meserii, cand te apuci de o scoala esti convins ca o poti termina, apo faci pasi necesari in acest sens. Daca tu ai vrea sa vezi inainte sa crezi, experienta ta de viata ar fi o imitatie, a carei desciere ar incapea intr-un recipient extrem de mic. 

Ma intreb ce s-ar fi intamplat in momentul in care Isus i-a spus lui Lazar : Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla! Sunt covins ca Lazar nu a spus, pai ieri eram olog, vai de capul meu, tu esti atat de naiv sa crezi ca de astazi  pot umba?

 Sigur este doar o legenda biblica dar mesajul este cat se poate de clar: pentru ca lucrurile sa se intample, mai intai trebuie sa crezi!

O sa imi spuneti ca nu are legatura cu Dinamo, doar ca Mircea  Rednic CREDE ca va readuce Dinamo in echipele fruntase din liga1, el stie bine ca trebuie sa creada pentru a reusi sa obtina acest lucru, pe noi ce ne costa sa o facem? 

Primul pas important, este sa verificam daca mai traim!

Am vazut foarte multe comentarii critice la adresa celor care spera intr-un maine mai bun. De la politicosul, „esti naiv sa crezi asta„, la agresivul, „sunteti idioti daca sperati”, mesajul este acelasi, doar tonul difera.

In viata am vorbit cu destul de multi oameni, iar o mica parte dintre ei mi-au impartasit sperantele lor. Niciodata insa, nu am intalnit pe nimeni care sa imi spuna: – Ionute, eu nu mai am nici o speranta la viata, sau Ionute scopul meu promordial in aceasta viata, este acela de a fi complet ratat si nefericit. Oamenii care respira, care sunt vii, au sperante, au vise, au dorinte, gandesc si actioneaza astfel incat sa isi faca viata cat mai buna. Vor mai mult de la ei si de la viata lor. Asa ca atunci cand cineva imi spune – Esti naiv sa crezi ca Dinamo se poate bate la titlu in urmatorul sezon, ma uit cu un soi de mila la el si ma intreb daca omul ala mai traieste, sau crede doar ca traieste.

Am terminat un sezon prost, foarte prost. dar maine poate fi mult mai bun, daca actiunile noastre vor fi diferite. Am spus ale noastre, pentru ca TOTI cei care iubim Dinamo trebuie sa ne comportam diiferit. Mircea Rednic trebuie sa isi faca bine treaba de director general si antrenor, Balanescu sa il secondeze cu succes, jucatorii sa isi doreasca mai mult, iar noi sa credem si sa fim prezeti, asta inainte ca lucrurile sa se intample. 

Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla – Suntem exact acolo, ce facem? negociem sau ne ridicam si umblam?