Stiu ca probabil v-ati saturat de subiectul Gnohere si va inteleg, deoarece si eu am ajuns la punctul de saturatie, lucrurile sunt destul de evidente in acest caz si pana nu vom avea vreo schimbare majora, nu voi mai aborda aceasta tema. Insa am stat totusi sa ma gandesc la implicatiile acestei chestiuni, nu neaparat trecerea lui la echipa secunda.
Ma refer la ideea ca un jucator al nostru sa plece la rivali. Au fost dezamagiri in ultimii ani, fotbalisti crescuti de noi sau care au lasat de-a lungul timpului impresia ca sunt dinamovisti de rasa, ce au semnat cu rivalii de-o viata. E imposibil sa nu te fi afectat, mai ales ca s-a intamplat intr-o perioada in care noi am fost incercati si bucurii fotbalistice nu aveam, singurele izbande erau in tribune si acelea nu tot timpul. Acum ar fi inca un pas, unul ce nu il vreau, dar care am impresia tot mai mult ca se va intampla. Poate nu va fi Gnohere, poate nu va fi nimeni din lotul actual, dar „fotbalul modern” va lovi din nou, presimt acest lucru.
Poate sunt conservator, poate am o mentalitate invechita, dar as vrea sa cred ca nu este normal ca un jucator ce a imbracat tricoul acestei echipe, care a luat contact cu tot ce inseamna suflarea dinamovista, sa poata accepta statutul de jucator al rivalei. Argumentul pro ce il aud de la specialisti ar fi ca sunt „profesionisti”. Dar asta e fotbalul acum, doar banul sa conteze si celelalte aspecte trec in plan secund? Pasiunea, rivalitatea, dragostea pentru culori, traditia, loialitatea sunt sterse din vocabular? Cred ca rivalitatea trebuie sa ramana orice ar fi, am pierdut atat de multe echipe, parca asta este tot ce a mai ramas in fotbalul asta si incepe si ea sa dispara prin tot ce se intampla la ei mai degraba, dar si la noi prin lipsa de potenta financiara si fotbalistica in primul rand. As vrea sa ramana acea rivalitate in care fotbalistii sa nu fie schimbati intre cele doua echipe si cei care au facut asta sa fie la capitolul exceptiile care intaresc regula sau de „blestemul cainilor”.
Stiu ca si voi va doriti sa avem jucatori ce pe langa valoare si forma de invidiat, sa fie implicati mai mult decat le este stipulat in contract, sa vedem placerea de a imbraca tricoul ce este sfant, sa se raporteze la Dinamo ca la casa lor, la familie. Ce bine ar fi sa le avem pe toate,nu? Dar asteptarile noastre sunt conforme cu realitatea? Asteptam asta de la niste straini, care cei mai multi dintre ei vad in Dinamo o rampa de lansare, un loc in care incaseaza niste bani si la care vor petrece poate niste, poate niste ani, depinde de ceea ce pot realiza in cariera lor. Cred ca din cand in cand vom avea parte de cate o dezamagire de genul, poate doar ca sa ne fie amintit ceea ce reprezinta de fapt fotbalul modern, unul in care nu ne regasim poate de cele mai multe ori, dar la care trebuie sa ne adaptam. Dar in final, stim ca ei sunt trecatori si Doar Dinamo Bucuresti conteaza.
