Fals autoportret

Editorial

Scris de:

Fals autoportret – de Constantin Vladeanu

Fotbalul e sportul rege ?! Fals!

E-n rolul valsului în dans ,

Cadâna ce şeicului îi cere , nu aşternut neaşternut,

Ci dragoste-n avans ..

De ce balonul intră rar la aţe!?

De-adolescentă ce-i dorinţa

De drag ce-i e s-arunce plozi în foc,

Forţând centrări concrete de pe toc,

Şi-abstracte reluări Tv

ce păcălesc audienţa.   

     

Jos , osul face foarfeci selective

Către un pâlc de galerii intuitive

Pele şi Maradona !? regi ai gleznei !

Roluri . Într-o piesă mult prea simplă

Iar Messi si Ronaldo ,

atingeri de pricesne…

Fotbalu-i să faci lucruri muncite fericit

Cum Hagi, fals zis si rege , doar le-a nimerit .. . Altfel.

Tetanosul scrie acatiste ruginei în rondel,

România, loc de prinos ,

fotbal ofticos.. .

Noi ..

Ne-am îmbătat de Doar Dinamo,

Un fel de sânge dublu botezat

în cântec fără gol marcat

Unicul Căpitan, motivul incurabil

Şi câinii roşii, simbol inamovibil.

Nu fiţi dinamovişti până la moarte

Purtaţi doar o poveste fără carte

Dintr- un stadion oval ,proeminent

Făr-o peluză, doar voci fără procent.

Matern ,odorul Dinamo e-nfăşat în globule ,

Şi mărgele făcute ştreang.

Anticorpii zac într-un gang,

Un gelat traficând scorurile ,

Pe Groapă copilul sur scrutând cerurile ,

Sperând naiv şi risipind câteva vise

Printre oleuri şi injurii interzise

Prin umbre de picioare neperechi …

Dă-ne Doamne ‘napoi câţiva dintre ce-i vechi

Şi un Dinamo cu pretenţii ne-nvăţate,

C-un  şoc  la 48 de volţi,

şi-antrenamentele cu mingi patrate!

Ce-i şapte ani de-acasă-n acel spirit:

Ambiţie , pasiune şi talent latent

Cu bani trecuţi ca accident.

Nici două titluri într-un an

N-ar încărca fotolii din biplan.

Idolatria zeilor din iarbă a chelit

Şi a rămas doar taxa pe venit

Atât câştig cât sunt de bun,

De asta joc , de asta am venit.

Detenta Mopsului făcea aripa van

Coregrafia la sacralizat lângă Hildan.

Azi plasticul tot şterge memorii de platină,

Doar clonele au şi dau,

Iar restul tace

În casele morminte-i pace

Lucesc ochi de morţi vii

Din reflectari de android ,

Aşa domnind duhoarea de partid.

Cartierele-s studiouri,

Arenele cavouri,

Iar sacul peticit şi gol

Blesteamă hoţii ca un pui de drac,

Nu e îndemn , e rugăciunea unui dac:

Să spargem huliganic laviţa socializării

Făcând şi noi puţin ,

noul portret al ţării…!

              De Constantin Vlădeanu

loading...

Lasă un răspuns