Dinamo – Pandurii, un egal cat o infrangere

EditorialUncategorized

Scris de:

Etapa a-3-a din play-off ne-a programat un meci dificil pe teren propriu contra Pandurilor din Tg Jiu. Un meci care speram sa ne descatuseze, care speram sa fie eliberarea psihica a jucatorilor. Desigur, ne asteptam la un meci greu, Pandurii fiind o forta in acest sezon, cu meciuri bune spre foarte bune, cu un lot puternic, omogen si cu un antrenor tanar si prea euforic. Rezultatele directe din acest sezon ne avantajau, plecam cu avantajul psihilogic, tinand cont ca nu am pierdut contra lor, iar asta ne dadea sperante pentru o victorie, incununata de un meci bun practicat de baieti.Cu o zi inainte de meci, in conferinta de presa sustinuta de Mircea Rednic, Eric Bicfalvi si Paul Anton, ne spuneau ca Dinamo va juca un fotbal total, ca vom alinia cel mai bun unsprezece, ca vom fi concentrati 100%, ca toti baietii sunt motivati, ca ne dorim victoria si ca vom juca la victorie. Credeam acest lucru, chiar credeam ca Dinamo isi doreste victoria, tinand cont de rezultatele celorlalte echipe, am stiut ca suntem obligati sa invingem daca vrem sa tinem pasul cu Astra si cu Fcsb, daca vrem sa crestem, sa aratam altceva decat in primele doua etape. Nu a fost asa, a fost doar o umbra de dorinta, o umbra a jocului bun, vrem sa pacalim fotbalul, care nu te iarta. Nu poti juca fotbal timp de 20-30 de minute si ai pretentii de titlu, cupe, Europa chiar. Pentru a castiga un titlu, o cupa trebuie sa joci un fotbal total, un fotbal ofensiv timp de 90 de minute, sa nu dai sansa adversarului sa joace, sa vina peste tine, sa te aperi pe teren propriu asa cum am facut-o noi!! Ca o echipa modesta, o echipa care ma intreb, ce cauta in playoff? Conservam rezultate? Jucam la egal? Ne aparam cu toate batalioanele de la Rovine pe teren propriu? Asta nu inseamna Dinamo, nu inseamna lupta, nu inseamna darurire, reprezinta doar teama, frica de a putea face altceva fata de am facut in anii trecuti.

Daca in prima parte a meciului am reusit oarecum sa facem un joc bun, facand un presing avansat, recuperand mingea foarte sus, aparand chiar si cateva ocazii de a marca, am crezut ca ne dorim victoria, ca ii vom presa timp de 90 de minute pe cei de la Pandurii si ca nu le vom da sansa de a-si creea ocazii, de a ne pune in pericol poarta aparata de Cerniauskas. Nu sunt rau, nu imi place sa critic, sunt fanul optimist, care vrea sa scoata ce e mai bun in evidenta, sa vada cresterile pe care le avem fata de sezoanele trecute, caruia ii place sa laude si sa scoata in evidenta jucatorii, echipa, colectivul si daruinta. Dar, sincer, ce sa remarcam in meciul de aseara? Ca noi chiar suntem dependenti de un singur jucator pe faza ofensia? Ca Palic e singurul care poate produce acel dezechilibru in defensivele adeversarilor? Ca timp de 90 de minute nu am vazut o centrare buna? Ca nu avem fundasi de banda? Ca asteptam de la Rotariu ce nu ne poate oferi? Cand spui echipa, te referi la 23 de jucatori, sau hai nu 23, macar 18 care sa aduca un plus, sa evolueze constant, sa aiba evolutii bune spre foarte bune.  In prima repriza a venit si golul, un gol norocos cu un „assist” de toata frumusetea din partea lui Radut si o finalizare superba a lui Palic, acel sut intors in stilul sau, frumos, bravo Anton pentru recuperare, bravo Romario ca ai sarit peste minge. Si.. Cam atat, un pressing bun si un gol pe greseala adversarului.

Odata cu startul reprizei secunde, nu am mai inteles nimic din ce jucam. A intrat Essombe, a iesit Bizonul, nu am inteles aceasta schimbare la pauza, dar dupa primele 10 minute din repriza secunda am inceput sa vad de ce a fost facuta aceasta schimbare. Ne-am retras, nu am mai incercat sa ne aparam sus, eram undeva in 30-40 de metri de propria poarta cu toata echipa, singurul ramas undeva la jumatatea terenului, pierdut ca un vapor aflat in deriva era Essombe. Si vedeam din nou acelasi joc marca Stoican, mingii sus direct pe varf, daca poate sa faca ceva, bine, daca nu, aia e, ne aparam, macar sa nu primim gol. Stateam la adapostul unui singur gol, ce inseamna un gol? Nimic, e fotbal, il joci 20-30 de minute, te pedepseste. Nu inteleg de ce a fost nevoie de aceasta retragere, de parca jucam impotriva Barcelonei, a Realului din Madrid, ne atacau „Pandurienii” ca in razboiul de la Termopile, ca da, noi suntem spartani sau eram. Un lucru e clar, cand nu avem mingea, noi nu stim sa jucam, nu stim sa ne aparam, nu stim sa consveram rezultatul. Trebuie sa avem posesia, noi sa dictam tempo-ul jocului, iar adversarul sa alerge dupa minge.

Intradevar, au fost si multe lipsuri in meciul de aseara, multe lipsuri tinand cont ca am aliniat cel mai bun unsprezece. Dar chiar asta e cel mai bun unsprezece? Pai sa vedem. Cerniauskas, bun, in nota prestatiilor sale, ce e de scos, scoate, si aici imi aduc aminte de o vorba a unui fost antrenor de al meu, pe care le-o spunea portarilor ” Ce nu poti, lasi”. Da, bun, dar vreau sa il vad ca ne salveaza in momentele cheie ale meciurilor, ca e mai prezent in comunicarea cu fundasii, ca dupa meci e ca si Lobont, nu poate vorbi. Hanca.. Hanca, cat sa mai asteptam? Cat? Ai facut jocuri bune doar cu echipele mici, cand vad si eu de la tine o prezenta pe toata durata celor 90 de minute? Cand dai si tu o centrare buna intr-un meci? Macar una, sa-mi inchizi gura, sa te vad pe faza ofensiva, defensiva, pe partea ta, a fost camp, ai fost jalon, un meci execrabil!! Noroc ca nu a jucat Nicoara titular, ca acum erai pe la Urgente, probleme cu coloana.. Zii mersi!! Mergem pe partea stanga, acolo unde jucatorul de nationala, unul dintre cei mai buni fundasi stanga din tara, pe numele sau Stelu Filip, parca e desprins dintr-o alta lume. In meciurile pe care le-a disputat in acest playoff, ca mai mult ii place sa stea prin tribune, nu am vazut nimic, NIMIC!! Nu o centrare, nu o deposedare, nu disciplina tactica, nimic!! TInd sa cred ca avionul FlyDubai a avut probleme la aterizare din cauza avioanelor, pe care Filip le numeste centrari. Daca Radut a fost co-autor la golul nostru, la fel a fost si Filip la golul Pandurilor, minutul 89, o pasa superba pentru Stanca, care isi pune echipa pe contraatac, si buum, gol, 1-1, superb Filip, ce sa mai. Asteptam de la tine ce asteptam si de la Lazar, Matei, Rotariu!! A da, si daca in etapele trecute remarcam cat de bine executa Filip aruncarile de margine, ne-a demonstrat in meciul de aseara, ca nici la capitolul acesta nu sta foarte bine, gresind la aut banal.. FIlip, capul jos si munceste, ca deocamdata esti sub Vlad Olteanu ( caruia ii urez la multi ani !! ) Munceste tata si lasa arfele de jucator maare. Ca toata echipa de altfel.. Singurele plusuri au fost Anton si Palic, care au tinut cat au putut mijlocul terenului. Nu avem un lot mai bun, imi pare rau de Fai, se vede acum aportul sau pe faza ofensiva, cat si pe cea defensiva chiar daca mai  gresea uneori. Se vede lipsa lui Vojnovic, care nu excela prin tehnica, executii, dar era un jucator care se daruia, care muncea si tragea echipa dupa el.

Cu toate astea, eu am incetat sa mai sper, sunt multumit ca aratam altfel fata de ultimele sezoane, ca nu ne mai bate Fcsb, ca nu mai suntem echipa accesibila pentru oricine. Sunt multumit ca in decurs de 9 luni, echipa arata altfel, arata altceva si ne batem totusi la podium. De acum incolo, tot ce vor reusi baietii va fi ca un bonus pentru mine, numai astept nimic, ii las sa ma surprinda, daca nu o vor face, la sfarsit le voi multumi pentru un sezon bun, nu foarte bun, doar bun.

Pana atunci, sustinem Dinamo pana la capat, indiferent de rezultate!

loading...

Lasă un răspuns