Continua seria povestilor expuse de suporterii dinamovisti, cu cele mai interesante momente traite pe stadion! Acolo se simte si se traieste cu adevarat un meci. Ma asteptam cat de curand sa vina vorba si de meciul cu Lazio, unul care mi-a marcat si mie foarte mult adolescenta dinamovista
„Voi incepe prin a spune ca prima mea experiența cu Dinamo (pe stadion) a fost in 2007. Se juca Dinamo-Lazio pe 23 August, actualul Național Arena, un moment nu tocmai plăcut pentru noi, suflarea dinamovistă
Țin minte si acum, aveam 13 ani si taica-miu ma anunțase ca a venit momentul sa întâlnesc in sfârșit Dinamo, si in ce moment intr-un meci foarte important. M-am bucurat enorm, cu o seara înaintea meciului nici măcar nu am putut închide un ochi, aveam acel sentiment de bucurie si emoție, in sfârșit urma sa-mi întâlnesc echipa mult iubita (FCDinADN).
Urma sa mergem in formula de 4 pe stadion, eu cu taica-miu si un prieten cu taică-său. Primul bum a fost când am ajuns in fata stadionului, mii de suflete cu fulare alb-roși, steaguri si bannere care strigau din adâncul inimi pentru Dinamo. Vorba Andrei, piele de găina, era cel mai frumos sentiment trăit vreodată in legătura cu echipa noastră, ma simțeam înconjurat de o mare familie, familia Dinamo, eram acasa.
Aveam biletele in Pch, o peluza arhiplină, ne luasem 4 locuri si așteptam cu nerăbdare începerea meciului. Învățasem de acasa câteva cântece si încercam sa le exploatez la maximum alături de familia mea, Pch!
Prima repriza i-am jucat copios, 1-0 la pauza datorită golului lui Bratu, eram in delir, simțeam prima bucurie a golul pe stadion alături de mii de suflete alb-roși, si ce gol Mitraliera isi făcuse datoria si ne adusese in avantaj încă de la pauza!
A 2a repriza a fost un haos total, nici nu vreau sa-mi aduc aminte foarte multe detalii, ideea principala este ca reușisem sa trec de la extaz la tristețe profunda in mai putin de 45 de minute, scor final Dinamo-Lazio 1-3(1-0).
Am plecat acasa cu un steag din coregrafie, eram fericit ca măcar imi văzusem echipa live, știam ca se crease conexiunea pe care numai noi Dinamoviștii o avem „Fie vreme buna fie vreme rea/ Câini pana la moarte si dincolo de ea”.
Imi agațasem steagul pe perete in camera si așteptam cu nerăbdare începerea noului campionat. La primul meci Dinamo-steaua din campionat am realizat împreuna cu prietenul cu care fusesem la Dinamo-Lazio, primul nostru banner pe care scria „Dinamo makes the rules”, l-am întrebat pe Ținta, atunci lider Pch, daca putem sa punem bannerul pe gard si a fost de acord. In acel campionat a fost pentru prima data când nu pierdusem niciun meci de acasa a echipei noastre, eram prezent la datorie.
Aceasta este povestea care pe mine ma apropiat de Dinamo, povestea care ma facut pentru totdeauna Dinamovist, prima poveste pe care o am in minte legată de Dinamo. ”
„Dinamo makes the rules” 🔴
Semnat: Cristi Crs
