Din nou, ACASĂ!

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

Acum ceva vreme, pe când situația din sânul echipei noastre era mai degrabă asemenatoare adversarului de aseară, începeam editorialul cu câteva versuri dintr-un concert imens al celor ce, o dată ajunși la apogeul carierei, au decis să se întoarcă acasă.


Wembley gâfâia, lumea lacrima și se bucura.

Show must go ON!

În niciun moment premergător meciului de ieri contra celor de la Gaz Metan, nu am uitat să îmi repet în gând: „astăzi trebuie să câștigăm, astăzi trebuie să câștigăm”. Și orice altă opinie o demontam repede prin, celebrul deja, „Doesn’t exist!”.

Dinamo avea nevoie de cele 3 puncte puse la bătaie ieri din 2 perspective. Una a clasamentului pentru că rezultatele indirecte, ca și etapa trecută te ajutau, și cea de-a doua a încrederii.
Încrederea care reprezintă temelia construcției ce se vrea a fi făcută la Dinamo din această săptămână și până la finalul campionatului.

Interesul poartă fesul

La startul jocului, tactic, pentru prima dată remarcam alături de colegii din tribună, că ai posesia și presezi adversarul. Ce-i drept unul decimat, cu mulți copii în lot. Însă la câte ne-au fost date să vedem sezonul asta, nu ne-ar fi mirat să avem probleme și de data asta. De ce? Tocmai pentru că lipsea încrederea. Cea de care povesteam mai sus.

Încă din primele minute remarcam un Pierret stăpân pe zona din mijloc a terenului și un Antonio Bordusanu implicat, cu atitudine și zvâc. Exact ce îi trebuie unui copil de 17 ani, pentru a cere de partea lui sprijinul tribunelor și al antrenorilor ce i-au pavat drumul până acum în carieră.

Câteva faze de construcție încâlcite, cu mingea plimbată în semicerc de pe o latura pe alta a terenului, începeau să irite ochiul. Dinamo lăsa impresia că poate însă nu are cu cine.
După marcarea primului gol de veșnicul dispus la efort, Mirko, lucrurile au intrat pe făgașul normal. Începeam să ne relaxăm, să jucăm fazele mai direct și cu mai multă îndârjire. La golul de 2-0, marcat de Antonio, ne-am bucurat ca niște copii alături de un copil. Până și Nicu, uitase cum e să strigi „gooool Dinamo” de două ori într-o repriză.

Să nu furăm curent

Al doilea mitan, începe cu o schimbare tactică, suprinzătoare pentru mine. Nu mă așteptăm la Flavius să vadă treaba asta. Pierret, deja îngălbenit și vânat de fluierașul în negru, nu am cum să îi spun cavaler, iertați-mă, a fost scos la pauză iar în locul lui introdus Gabi Torje. Revenit după zile negre, încurajat de toți cei prezenți, Gabi avea să devină one man show și să ne arate că fotbalul nu se uită. Doar vârsta își pune amprenta asupra unuia ce, odată, a fost un foarte bun fotbalist.

Dinamo a jucat în a doua repriză dezinvolt și aplecată spre faza ofensivă. Stoican a dat minute copiilor dar și celor reveniți după accidentări, și bine a făcut. Am reușit prin această aplecare ușor în față, să scoatem un 11 incontestabil. Gabi marchează și dedică golul celui ce l-a dus pentru prima dată pe un teren de fotbal. Capul sus, Gabi! E alături de tine și de acolo!
Sigur a văzut meciul, ca băieții, alături de Cătălin, de Mopsu și toți ceilalți ai noștri!

Cireașa de pe tort, vine rapid. La câteva minute după golul 3, vedem în sfârșit o fază de atac lucrată la antrenamente, o idee tactică de joc. Și dacă nu v-ați convins cei care încă mai aveați dubii despre Ivanovski, uitați-va la el cum caută marginea terenului, se demarcă, primește pe poziție viitoare, întoarce mingea spre centrul careului de 16, unde Gabi face preluare cu dreptul și șutează cu stângul. Gol superb.

Respirăm și pentru prima dată, precum băieții la bere sau cu „Filip” la cal cu mânere, simțim furnicături de bucurie. Trăim!

Se fac schimbări de trupe, intră și Deniz și Borcea. 2 tineri de perspectivă pe care m-am bucurat să îi văd în teren, conectați la joc și implicați în fazele rămase până la finalul jocului.
Păcat de acest final în care am încercat rabone și alte pase în care picioarele ne-au jucat feste. Nu trebuie să tratăm adversarul aroganți și cu iz de superioritate. Am fost și noi cândva acolo. Și e al dracu de greu.

Închei seara pe stadion, după aproape 2 luni, cu un zâmbet. Nu am câștigat războiul după jocul de aseară. Însă fără această victorie, am fi avut enorm de multe de pierdut.

Să auzim de bine!
Să auzim de Doar Dinamo București!

loading...

Lasă un răspuns