Dezamăgire și îngrijorare

EditorialStiri Dinamo

Scris de:

Așteptam ieri cu nerăbdare duelul cu Voluntari , o primă ”finală” pentru echipa noastră în finalul de an.

După aproape două luni de la preluarea băncii tehnice, așteptam să văd ușor, ușor imprimată o identitate unei echipe aflate mult timp în derivă, care s-a remarcat mai degrabă prin numărul foarte mare de goluri încasate și prin înfrângerile umilitoare.

S-a spus clar după meciul cu CFR, pentru Dinamo urmează un nou campionat, în care prioritare sunt punctele, mai ales că situația noastră în clasament este una alarmantă.

Din păcate, am pierdut și dacă în trecut mai erau înfrângeri sau rezultate negative, în urmă cărora puteam extrage și ceva pozitiv, meciul de ieri a fost o mare deziluzie pentru mine.

Dezamăgire: Așteptam după încă o pauză competițională, după câteva săptămâni bune de la preluarea echipei, să remarc ceva în sens pozitiv în evoluția lui Dinamo, să observ că ușor, ușor înregistrăm un progres de la o rundă la alta, dar nu s-a întâmplat asta. Același joc fără perspectivă, un joc ofensiv extrem de previzibil. Culmea, am reușit noi să deschidem scorul după 5 minute, a fost doar a treia oară în acest campionat în care am reușit acest lucru și chiar eram nerăbdător să văd cum vom gestiona noi un avantaj pe tabelă. Măcar în celelalte două rânduri am obținut câte un punct.

În afară de gol, nu ne-am creat vreo altă ocazie în adevăratul sens al cuvântului, poate cel mult oportunități, dar e incredibil de puțin. Ivanovski pedalează în gol, Torje și Sorescu nu au putut ajuta cu nimic de pe benzi, în vreme ce cuplul format din Răuță și Filip la mijloc, a fost foarte inutil și lipsit de orice urmă de creativitate.

Deși evit în general să fac asta, dar îmi este greu să înțeleg de ce au fost efectuate schimbările atât de târziu, după minutul 70, când se vedea că nu jucăm deloc ce trebuie.

Luați individual, nu am niciun jucător pe care să îl pot remarca, doar evoluții modeste sau foarte modeste. Dar să nu ai nici forță de a ajunge să pui poartă adversă în minim de pericol la 2-1, când ai introdus atâția atacanți în teren, denotă multe lucruri. Și acum vine partea de îngrijorare.

Îngrijorare: Dinamo are câteva meciuri pe care deja le pot nominaliza la capitolul ”decisive”. Da, deja folosim din sezonul regulat cuvântul decisiv. Nu îmi place, poate sună și puțin patetic, dar aici suntem. Un meci din etapa a doua a returului sezonului regulat să aibă o atât de mare importanță. Dar cum să nu fie, din moment ce distanța față de echipele aflate în zona de baraj, este atât de mare. Ești condamnat să obții trei puncte.

Dar nimic din jocul echipei nu îmi sugerează că putem face asta, de aici provine îngrijorarea, cum a spus și Iuliu Mureșan, nu părem a fi o echipă pregătită din niciun fel să obțină victoria. Jucătorii par victime încă dinainte de fluierul de start și atmosfera nu este una propice obținerii performanței.

Răbdarea față de Rednic este în scădere, dacă am face un sondaj, numărul celor care cred în posibilitatea că Rednic să ne scoată din situația această grea, este mai mic de la un meci la altul. Însă, aici și jucătorii au rol decisiv, pentru că totul pornește de la ei și de la felul în care vor ei să trateze fotbalul. Ei sunt extrem de datori față de acest club și nu au voie să pune în scenă o nouă ”piesă”.

Ce cred eu acum, este irelevant, sunt îngrijorat și sceptic, dar voi crede până în ultima secundă că ne putem salva. Să vedem dacă vor reuși să ofere și ceva concret.

Hai Dinamo

loading...

Lasă un răspuns