Multă lume și-ar pune următoarea întrebare, ce legătura exista între Dinamo și conceptul de libertate, ce treaba are libertatea când vorbim despre Dinamo și de ce o cataloghez drept un vis.
Decembrie este o luna a sărbătorilor, îl slăvim pe Iisus Hristos care s-a pogorât pe pământ pentru mântuirea oamenilor, sărbătorim Sfântul Nicolae, însă in același timp aprindem o lumânare pentru acei eroi care in 1989 se jertfeau pentru libertatea poporului român in mai multe orașe fanion ale țării. Tot in aceeași perioadă, in luna Decembrie a anului 1942 in îndepărtată Rusie mureau peste 100.000 de mii de ostași români in cumplita bătălie de la Stalingrad, unde ajunseseră tot pentru libertatea și dezrobirea regiunilor istorice.
In continuare, întrebarea rămâne, ce legătura are Dinamo cu conceptul libertății. Din păcate, Dinamo este prizonierul sorții sale, de mai bine de două decenii clubul s-a aflat in mâinile mai multor “afaceriști” care au jonglat cu soarta clubului și cu sentimentele sutelor de mii de suporteri dinamoviști. Acum, însă totul pare mai dramatic decât in anii precedenți.
Dacă înainte ne îmbătam cu o clasare in primele 6, câștigarea unei Cupe anonime, care astăzi nici nu mai există sau chiar cu menținerea in primul eșalon, acum Dinamo este in Liga 2 și are un acționar majoritar, care este absent total din viața financiară a clubului, se războiește practic cu societatea pe care o conduce, se judeca cu aceasta și amenință că va reveni la “muncă”.
Câtă ironie, câtă batjocură, câtă lipsa de responsabilitate și nesimțire crasă, o situație de râsul-plânsul, de care sunt sigur, că însuși mare Caragiale ar fi fost oripilat. Nu vreau sa intru in toate detaliile și chestiunile pe care le gândesc, deoarece sunt convins, că cea mai mare parte a suporterilor dinamoviști sunt in asentimentul meu, sau eu in al lor. Însă, cu toate acestea pe numitul D.Ș. nu-l pot acuza de prostie, iar acest lucru ma înspăimântă.
Clubul acesta trebuia sa moară, toată lumea a văzut acest aspect, de la suporterul dinamovist, până la cel mai mare rival al clubului. Din păcate pentru unii și din fericire pentru clubul nostru, câteva mii de dinamoviști, n-au vrut sa accepte ca o bună parte din viața lor sentimentală sa treacă in neființa ca si cum ar fi fost un vis, care inevitabil la un moment dat s-ar fi sfârșit. Au pus mana de la mana, au rupt de la gura familiei, au făcut economii si au investit masiv in clubul pe care-l iubesc, iar aportul lor major de peste 3.500.000€ a asigurat supraviețuirea entității sportive spre bucuria suflării dinamoviste si spre stupefacția călăilor si cioclilor care i-au si încă-i doresc moartea.
Am convingerea, că sfârșitul clubului nostru nu este aici, odată cu decizia venită dinspre tribunal. Personal, o consider doar o amânare a firescului care are sa vie. Cine mai credea ca după 45 de ani de socialism, stalinism si comunism de tip național se va ajunge la eliberarea din Decembrie 1989?! Foarte putini, însă tot așa, datorită înverșunării câtorva mii, 20.000.000 au ajuns sa trăiască liberi si sa scape de lagărul socialist.
Dragi dinamoviști, sunt mândru de voi toți! N-ați lăsat clubul nostru sa moara si sunt convins, că nu o veți face nici in viitorul apropiat. Luați exemplu înaintașilor noștri, care la Stalingrad fără armamentul si muniția necesară s-au luptat cu înverșunare împotriva unui dușman mult mai puternic si înzestrat!
Pentru o Înviere, este nevoie de o răstignire! Asta, ne învața Scriptura Sfânta, iar Dinamo se afla astăzi răstignit de însuși cei care au condus si patronat clubul, însă Învierea este aproape! Înfrânt nu ești atunci când sângeri sau ochii in lacrimi ți-s, adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis! Atâta vreme cât noi credem in victoria noastră, visul ca Dinamo sa fie din nou libera nu va muri!
Un an nou Binecuvântat si obligatoriu ÎNAINTE!
