Recunosc ca ma simt ca si cum as fi calatorit in timp, insa din fericire am ajuns intr-o perioada de trista amintire pentru suflarea dinamovista, un sezon total ratat, in care la fel ca si acum, sperantele erau mari de tot. Elementul comun? Ioan Andone.
Nu pot sa nu remarc similaritatea celor doua sezoane, unele ma ingrijoreaza teribil de mult. In primul rand, ca si atunci, echipa este parasita de suporteri, altfel nu pot sa definesc ceea ce se intampla pe stadionul Dinamo. Voi puteti sa gasiti alti termeni, acesta mi-a venit mie acum in minte, cam asa pot descrie atmosfera dezolanta. Numai ca imi aduc aminte foarte bine ce se intampla si atunci, deoarece am fost prezent pe stadion in acel sezon si cu mici exceptii, Dinamo a disputat o mare parte din jocuri in fata a 2-3000 de fani, in special in partea a doua a campionatului. Sa nu uitam ca in acel sezon am avut recordul de 99 de fani prezenti la meciul cu Astra, din ultima etapa a turului. Aseara a fost o prezenta oficiala de 2100 fani, ceea ce se traduce in aproximativ 1500 de suporteri. 10% din capacitatea stadionului, acolo am ajuns si uitati-va cum acest numar este in continua scadere.
Inceputul promitator a fost deasemenea element comun. Anul acesta am avut 10 puncte dupa primele 4 etape, asa cum s-a intamplat si atunci, ba chiar am avut 13 puncte dupa 5 etape, a fost si mai bine. Jocul atunci mergea senzational, 3-2 cu Rapid dupa o revenire spectaculoasa, 6-2 la Targu Mures, 5-3 acasa cu Sportul, spectacol ofensiv. Acum am inceput la fel in forta, 4-1 la Giurgiu in fata campioanei. Minunat, nu? Din nefericire, NU!
Deoarece urmeaza si partea negativa, caderea dupa inceputul bun. Acum parca a durat ceva mai mult, dar a inceput odata cu meciul de acasa cu Medias. Si atunci a inceput tot cu un meci de acasa ,3-4 cu U Cluj, in care Niculescu ne-a inscris doua goluri. Au urmat atunci infrangeri acasa cu Vaslui, Otelul si asa ajungeam pe locul 7-8 inainte de marele derby. Sezonul acesta eram lideri dupa primele 4 etape, asa cum se intampla si atunci si dupa etapa a-10-a am ajuns in afara podiumului in conditiile in care am pierdut cu penultima si antepenultima clasata dupa prestatii jalnice. 4 puncte in 4 etape si Dinamo se uita mai degraba in jos decat in sus.
Dar cel mai grav element comun este jocul. Dinamo nu functioneaza, jocul nu merge, efectiv lipseste o idee clara, apararea este dezastru, inca nu am ajuns sa primim 3-4 pe meci, dar adversarii isi creeaza cel putin 6-7 ocazii pe meci si in fata unor adversari mai buni, vezi cazul BOTOSANI SI CRAIOVA, Dinamo practic are sanse nule. Nu cred in minuni, dar vreau ca de data aceasta sa se termine asemanarile intre cele doua sezoane si noi sa ne revenim in partea a doua, din toate punctele de vedere. Sa vad fanii ca se reintorc la stadion, ca Dinamo incheie aceasta forma oribila si incepem sa jucam fotbal. Speranta moarte ultima, nu?
