Foarte suparat am plecat de la stadion, nu doar frustrat, am simtit ca asist la o bataie de joc. Problema ar fi ca nu ma refer la arbitraj, desi poate la asta va asteptati. Da, au fost mari probleme si Dinamo este dezavantajata indiferent de numele arbitrului. Insa nu asta m-a deranjat, am fost de-a dreptul scarbit de maniera in care noi am gestionat partida dupa eliminarea lui Morais.
Cum este posibil, tu echipa ce te vrei pretendenta la titlu, sa te aperi in momentul in care adversarul are om in minus? Cum este posibil sa nu incerci sa impingi jocul mai sus, sa ai in primul rand posesia, asa cum ar fi facut orice echipa mare. Cand esti in avantaj numeric si esti in avantaj pe tabela, asta e o regula nescrisa, tu dictezi ritmul si tii de balon, asta daca esti o formatie care se respecta. Dar vedeti voi, intervine un „daca”. Problema este ca nu avem atitudine de echipa mare si nu gestionam partidele importante ca atare. Aici este un deficit clar de mentalitate. Nu ne comportam ca o echipa demna de numele Dinamo, nu suntem acel Dinamo pe care il stiu eu si il stiu si cei mai in varsta decat mine. Oricat incercam noi suporterii sa le insuflam asta jucatorilor, sa inteleaga ca sunt la un club urias din Romania, nu reusim. Din ce in ce mai mult vad cum ne transformam in ceva ce este infinit mai daunator decat un simplu rezultat.
Pozitia din clasament este consecinta a mai multor cauze, nu doar arbitrii, au si ei o parte insemnata de vina, dar in final noi prin jocul prestat, meritam cu prisosinta acea pozitie. Mai ales ca am demonstrat chiar in meciul cu Astra ca putem fi una din echipele capabile de un altfel de fotbal fata de ce este „obisnuinta” in Liga I. Dar acest deficit de mentalitate ne-a pus o piedice serioasa. Mie unul mi-a pus o piedica si in privinta sperantelor si increderii in Andone. Imi pare rau, poate sunt fani ai Falcosului, poate sunt unii care au in continuare incredere in el, dar simt o profunda dezamagire. Nu pot sa il acuz pe Andone de faptul ca Bizonul nu mai da doi lei pe aceasta echipa si nu mai e nici 15% din atacantul din sezonul trecut, dar pentru atitudinea din repriza secunda, pentru faptul ca in public il acuza pe Mihai Popescu, desi este la inceput de drum la Dinamo si alti jucatori inaintea lui au facut erori mult mai grave, nu au fost pedepsiti, il pot acuza. Acelasi antrenor care spunea ca il l-a debutat pe Tircoveanu. Lista poate continua, nici nu am atins subiectele legate de evolutia echipei, as scrie inca 2000 de cuvinte daca as sta sa insir motivele dezamagirii mele. Vedeti voi, fotbalul nu a inceput si nu se sfarseste cu Andone, eu chiar si la 26 de ani am trecut prin multe alaturi de Dinamo ca sa fiu constient de acest lucru. Altii cu atat mai mult.
Vad cum persistam din erori in erori, cum tot timpul se cauta scuze si facem evaluari peste evaluari si abia asteptam urmatoarea perioada de transferuri pentru a mai aduce ceva in plus, deoarece nu reusim nicicum sa cream ceva sustenabil din ce avem la dispozitie. Tot timpul viitorul este calea noastra de scapare, deoarece prezentul este greu de suportat. Am ajuns sa transferam jucatori in luna noiembrie si asta spune multe despre profesionalismul relativ-desavarsit.
Acest meci mi-a lasat un gust teribil de amar, poate zilele urmatoare o sa fiu mai incantat de prestatia lui Nemec, de evolutia consistenta a lui Busuladzic, revenirea lui Palic sau de forma incredibila a lui Hanca. Insa modul in care am gestionat ultimele minute m-au dezamagit teribil. Deasemenea, ma gandesc ca urmeaza noi batalii crunte pentru Dinamo, deplasare de foc la Timisoara, acasa cu CFR, un adversar care ne-a invins acasa mai mereu in ultimii ani pentru ca in doua etape sa primi si vizita marei rivale. Nu suntem pregatiti deloc, insa desigur, urmeaza o noua pauza in care sa reglam mecanismele si eventual sa mai lucram la faza defensiva….
