Aveam o curiozitate dupa meciul de vineri seara, daca CSM este intr-adevar cazuta la pamant din punct de vedere psihic, sau a reusit Sundovski in aceste cateva zile, sa refaca echipa? Am primit raspunsul in aceasta seara. Dinamo a pierdut un meci care parea in prima parte ca ne este la indemana in prima parte. Am condus ostilitatile si parea ca nimic nu ne opreste sa ne bucuram de un nou titlu de campioana, dupa o asteptare de 11 ani. Cainii au fost prezenti in sala Rapid, nu am avut teama de rivali, de atmosfera ostila, am fost acolo pentru a-i sustine pe ai nostri. Am cantat, ne-am bucurat pentru fiecare gol si am suferit in momentele grele. Sincer, atunci cand tabela indica 11-9 pentru Dinamo, nu ma gandeam ca adversarii pot reveni si sa puna o distanta de 4 goluri. Insa precipitarea din atac si faptul ca am inceput sa primim gol dupa gol, a facut posibil acest lucru.
Dinamo a avut o tresarire de orgoliu in actul secund si am mers cap la cap pana spre final, cand am gestionat gresit cateva momente cheie. Trebuie precizat ca am ratat in acest meci 3 aruncari de la 7 metri si daca ne gandim ca diferenta a fost de 2 goluri, atunci ne putem gandi ca am avut acest meci in mana. Trebuie sa spunem ca am avut o zi proasta si linia de 9 metri nu a functionat, Vrankovic a fost cel care a tinut echipa in joc.
Acum acest meci a trecut, am fost tristi la final, probabil si baieti si-ar fi dorit sa incheie aceasta finala inca de pe acum, dar nu a fost posibil. Vestea buna ar fi ca urmeaza meciul decisiv si se va juca in sala Dinamo si ne aducem aminte ce a iesit ultima data cand am jucat acolo. Trebuie sa vedem o sala si mai plina ca la primul meci, PCH si SUD sa cante neincetat vreme de 60 de minute si Dinamo sa castige acest trofeu atat de important si meritat!!!
MERGEM CU VOI PANA LA CAPAT!!!
