În această perioada se discuta foarte mult despre presiune.

Se lasă de înțeles în articole, în emisiuni, în discuțiile chiar între suporterii dinamoviști, faptul că presiunea la baraj va fi doar pe jucătorii noștri. Ceea ce eu cred că nu este nicidecum adevărat. Din punct de vedere psihologic, nu pot accepta acest lucru.

Desigur, nu înseamnă că nu va fi presiune pe jucători, care vor simți o povară grea în acea perioadă, dar plusul de valoare trebuie să facă diferența. Totodată, nu puteți să îmi spuneți că echipa clasată pe locul 3 din liga secundă, care tocmai a ratat promovarea directă, nu va avea niciun fel de presiune, ori nu se va resimți după ratarea obiectivului. Lupta în liga secundă este extrem de strânsă și la final, una dintre Petrolul, Hermannstadt sau U Cluj va resimți o cruntă dezamăgire.

Dar dacă tot vorbim de presiune, ziua de 4 mai este un bun prilej pentru a ne aminti ce înseamnă presiunea. Data de 4 mai 2008 este cunoscută în rândul fanilor dinamoviști drept ”Ziua Dreptății”. Pentru cei care nu au prins acele vremuri, ori poate nu își mai aduc aminte foarte bine, Steaua era în luptă directă cu CFR pentru a câstiga titlul de campioană. Dinamo nu era angrenată în acea luptă, dar în penultima etapă, Dinamo o întâlnea pe Steaua pe teren propriu. Arbitra duelul pentru titlu.

O victorie a Stelei ar fi adus și matematic titlul în Ghencea, un egal era și el suficient, deoarece în ultima etapă întâlneau satelitul Gloria Buzău. Ținând cont de ceea ce fusese cu un sezon în urmă, când Dinamo a trimis pe Steaua în preliminariile CL, în loc de CFR, presiunea era și mai mare pe jucători.

Poveștile sunt incredibile, cu procurori veniți la stadion, sute de fani dinamoviști s-au dus la Săftica peste jucători înainte de meci, iar discuțiile nu au fost nicidecum prietenoase. Dinamo nici măcar nu era favorită în acel meci, traversam un sezon modest și nu era nimic altceva în luptă pentru noi, decât onoarea. Cu toții ne gândeam atunci ce dezastru ar fi să câștige Steaua titlul în Ștefan cel Mare și dacă nu cumva ar fi intrat fanii peste jucători pe stadion.

Cu toată acea presiunea, Dinamo a avut poate cel mai bun meci al sezonului și a învins pe Steaua cu 2-1, deși am fost peste ei tot meciul. Bratu și-a câștigat renumele de ”Mitralieră”, Dănciulescu a înfipt un pumnal în inima fostei echipe și Dinamo trecea cu bine de un test incredibil de greu, de caracter. Titlul mergea la Cluj, iar Steaua pleca cu coada între picioare.

Jucătorii actuali nu au resimțit în niciun fel o asemenea presiune, fanii dinamoviști nu au făcut nimic altceva decât să susțină financiar acest club, o fac și în momentul de față, astfel încât jucătorii să fie cu salariile la zi și doar cu gândul la fotbal. Nu au fost ”intervenții” la Saftica, în care să fie băgați în ședința și amenințați, cum se întâmpla atunci, nu a fost chemat preotul la vestiar pentru a-i pune să jure că își vor apăra corect șansele.

Financiar, doar prin DDB

Au fost cocolositi la extrem, deși din punct de vedere sportiv, noi am fi retrogradat. Presiunea adevărată era atunci, acum este un moment în care suporterii au trecut peste orice orgoliu personal și vor să vadă Dinamo supravietuită.

CITEȘTE ȘI:

14 ani de la Ziua Dreptății: ,,Cea mai frumoasă zi din viața mea”