Meciul cu Craiova de joi seară ne-a îngrozit pe toți.
Proporțiile scorului vorbesc de la sine, în fotbal sunt înfrângeri și înfrângeri. Ce a fost joi seară nu intră la capitolul înfrângere, a fost umilință la cel mai înalt nivel, am fost efectiv călcați în picioare. Despre joc, nu am nimic de spus, am părut o echipă incapabilă să reacționeze, un sistem folosit de Stoican în premieră, dar nu am părut că avem vreun habar ce trebuie să facem, am mers pe principiul dacă punem mulți fundași, nu vom primi gol. Însă când unul dintre fundași răspunde la numele de Ricardo Grigore și mai mult joacă pentru adversar, nu am nimic de comentat. Nu doar el.
Catastrofa din poartă (cred că așa se traduce Chesneau din franceză) a avut altceva de gând, să ne anuleze din start orice șansă. Greșeli se fac, deși noi suntem de cascadorii râsului și poți face ”blooper reel” după fiecare meci.
Ce a fost pentru mine realmente șocant a fost atitudinea de capitulare din partea jucătorilor. Nici măcar nu am ajuns în play-out și am văzut o dorință a lor de a refuza lupta sub orice chip. Echivalentul studentului care se pregătește pentru un examen greu și refuză să se prezinte la el, nedorind nici măcar să încerce să treacă testul.
Dinamo nu și-a dorit să lupte și asta a fost foarte îngrijorător, în perspectiva șanselor destul de mici pe care le mai avem pentru a evita retrogradarea, pe criterii sportive mă refer. Ce nu ține de noi, nu vreau să discut aici.
Cu siguranță și Flavius are partea lui de vină, mesajul lui cred că este ineficient și nu stârnește niciun fel de reacție, am văzut cu toții reacția lui Jovanovic, care l-a catalogat pe Stoican ca fiind un foarte slab tactician, un element pe care l-am adus și eu în discuție în câteva rânduri în privința lui. Dacă nici partea de motivare nu funcționează la el, vedem efectele. Am crezut că mesajul lui plin de platitudini și clișee va funcționa în vestiar, chiar dacă pe noi ne enerva și stârnea mai degrabă amuzament.
Stoican va fi pe bancă mâine și apoi probabil se va ajunge la despărțire, nu cred că mai poate fi salvat postul, decât dacă vom învinge printr-o minune la Arad, deși realist vorbind, care sunt șansele să se întâmple asta? Ultimul antrenor pe care Dinamo îl mai poate numi în acest sezon, poate readuce dorința de luptă din partea jucătorilor?
Mesajul meu pentru jucători, știu că unii mai citesc site-ul, mai urmăresc articolele noastre, ( deși sfatul meu ar fi să anuleze orice contact cu social media și mediul online până în vară), ar fi următorul: voi sunteți chiar atât de lași? Chiar nu aveți onoare, demnitate, respect pentru meseria pe care ați ales-o? Dacă răspunsul este da, atunci ne-ați condamnat din start, dacă însă nu vă considerați învinși deja, arătați asta în teren.
,,Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă” (Tudor Mușatescu)
