Andone este fara doar si poate noul tehnician al echipei noastre, nu mai este un secret. Tehnicianul in varsta de 56 de ani nu este la prima experienta pe banca tehnica a echipei noastre. Primul mandat, inceput in 2003 si incheiat in decembrie 2005 a fost unul incununat de succes, 5 trofee castigate atunci, desi preluase echipa intr-un moment delicat. Insa a mai fost un mandat al lui pe banca lui Dinamo si cred ca mai degraba poate fi comparata acea perioada, deoarece exista anumite similaritati.
„Vrem o echipa si un antrenor, ca de Dinamo noua ne e dor”. Imi aduc aminte si acum acest cantec din Peluza, la un meci cu Timisoara la finalul sezonului 2009/2010, incheiat in genunchi pe locul 6. Romania atunci trimitea daca va vine sa credeti 6 formatii in Europa si Dinamo reusea calificarea in Europa League. Insa fanii dinamovisti isi doreau gloria de alta data si un nume mult rostit era cel al lui Ioan Andone, atunci antrenor la Rapid. Andone pentru noi era echivalentul succesului la Dinamo si aveam impresia cu totii ca a fost indepartat in mod nedrept de la echipa de catre un albanez al carui nume nu vreau sa il pronunt. Presiunea pusa atunci de fani a dat roade si Dinamo avea un nou tehnician pentru sezonul 2010/2011, in care urma sa atacam titlul: Ioan Andone!
Dinamo a fost activa in perioada de transferuri din vara, insa numele jucatorilor adusi ridicau niste semne de intrebare. Jucatorii adusi atunci: Helder, Naumovski, Rubio, C.Munteanu, Maksumic, Garat, Danciulescu, Bazzi, Balgradean, Bucsa, Curca, Bordeanu, Paun(revenit), Homei(revenit), Liviu Ganea(revenit), Musat(revenit). O combinatie de jucatori tineri, care nu pareau ca au sanse sa se impuna in primul 11, jucatori in varsta, trecuti bine de 30 de ani, unii fosti imprumutati de la care aveam asteptari mari(Paun si Ganea) si straini care nu spuneau nimic. Interesant atunci era Helder, imprumutat de la Nancy, fost la Rapid unde impresionase, dar s-a renuntat repede la el. De fapt, multi jucatori au bifat cateva meciuri atunci si au plecat repede. O campanie ratata, insa Dinamo avea avantajul unui lot inca puternic, cu jucatori valorosi, care putea sa se bata la campionat.
Inceputul a fost promitator, victorie dificila impotriva Astrei, atunci o echipa modesta, de mijlocul clasamentului. Succesul a venit in minutul 90 si tin minte ca erau mari nemultumiri in privinta evolutiei noastre. Cum arata echipa noastra: Curca: Homei Moti Scarlatache Pulhac- Torje Margaritescu Kone Cristea- Niculae L.Ganea. Au mai intrat: Munteanu, N’Doye si Garat. Nu aceasta a fost formula standard in acel sezon, de fapt Dinamo nu prea a avut formula standard, am schimbat mult liniile in special in prima parte a sezonului, deoarece asa cum se intampla la noi, jucatorii veneau si plecau la inceput de campionat. Dupa cum spuneam, Dinamo a avut un inceput foarte bun de campionat, cu 4 victorii si un singur rezultat de egalitate in primele 5 etape si Dinamo era pe prima pozitie. Insa un mare semn de intrebare se nastea deja: Ce se intampla cu defensiva? 3 goluri primite cu Sportul, 2 la Targu Jiu, 2 la Mures, 2 cu Rapid si defensiva parea extrem de usor de penetrat. De fapt, asta a si fost problema in Europa League, unde Dinamo a iesit extrem de repede. Dupa o dubla fara istoric cu Olimpia Balti, Dinamo a intalnit pe Hajduk Split, vicecampioana Croatiei. Pe teren propriu, Dinamo a facut unul din cele mai bune jocuri din acea perioada, 3-1 desi putea fi 6-1 lejer. Goluri au fost marcate de : Andrei Cristea, Garat si Kone. In returul a fost de cosmar, 3-0 sec inca din prima repriza si Dinamo parasea competitia inca inainte de a fi inceput.
Inceputul bun de campionat a inceput sa fie uitat, deoarece au venit infrangerile: 3-4 acasa cu Universitatea Cluj(dubla Niculescu pentru ei si atunci revenea Alexe la Dinamo dupa o accidentare urata), 2-2 la Brasov, 1-2 acasa cu Vaslui, 0-1 la Urziceni(o echipa decimata) si 1-2 acasa cu Otelul. Dinamo aluneca spre partea a doua a clasamentului si nimeni nu intelegea ce se intampla cu echipa noastra. Din pretendenta la titlul, cu un inceput foarte bun, ajungeam pe locul 7. S-au incercat atunci multe variante, jucatori peste jucatori rotati, numai ca nu venea si solutia salvatoare.
Salvarea noastra s-a numit steaua. Derby-ul Romaniei gasea cele doua echipa departe de podium si era mai degraba un derby al ranitilor. Dupa ce ei au deschis scorul prin Stancu, Dinamo a intors rezultatul dupa 2 penalty-uri transformate de Cristea si Niculae, aflat la primul gol in Derby de Romania. O gura mare de oxigen si Dinamo dadea semne de revenire. Au urmat victorii la Bistrita (2-0), primul succes fara gol incasat si revenire marca Andone pe teren propriu, 3-2 cu Gaz Metan. Seria nu a tinut si a venit infrangerea de la Cluj cu CFR. Pana la final am castigat cu Victoria Branesti doar, 4-2 si am incheiat sezonul cenusiu, 2-2 acasa cu Astra, dupa 0-2 la pauza. Tin minte si acum cum la meci am fost 100 de oameni prezenti! pe o ploaie torentiala. Un final urat de an si se anuntau mari schimbari la echipa in iarna.
Acestea au venit, atunci s-a rostit pentru prima data de „New Dinamo” , desi multi il asociaza cu Negoita, acest termen a fost folosit inca din iarna lui 2011. Acest „New Dinamo” nu a fost altceva decat renuntarea la jucatorii cu salarii mari, precum Niculae, Andrei Cristea, Adrian Cristea, N’Doye si veneau jucatori pe salarii modice: Patrascu, Vlad Munteanu, Barboianu, Gaman, Tucudean sau Bakaj, urmasul lui Demollari. In prima etapa a returului Dinamo era in urmatoarea formula: Balgradean- Rubio Moti Grigore Bordeanu-Torje Kone Munteanu Alexe- Danciulescu Ganea. Au mai intrat: Bakaj, Patrascu si Vlad Munteanu. Returul nu a fost mai bun, am alternat victoriile de acasa, cu infrangeri atunci cand ne asteptam mai putin. A fost o perioada buna la fel ca in prima parte, cand am castigat in fata stelei 1-0 in ghencea, ultima victorie pana cea din 2015, gol Torje. La un moment dat ne apropiasem la 6 puncte de lider, insa finalul a fost oribil. Campionatul a fost incheiat cu o infrangere umilitoare la Timisoara, 4-1 si parea ca scaunul lui Andone poate fi salvat doar de un eventual succes in Cupa Romaniei, deoarece locul 6 din clasament nu era suficient.
In Cupa Romaniei, Dinamo avusese o prestatie buna, dar in conditiile in care pana in semifinale am jucat toate meciurile acasa: Ceahlaul, Olt Slatina si Craiova, eliminata la penalty-uri. In semifinale am intalnit Gloria Bistrita si am dispus de ei foarte usor, 7-1 la general. Finala era sansa noastra sa salvam sezonul cenusiu si sa aducem un trofeu in Stefan cel Mare dupa o pauza de 4 ani. Increderea era mare, deoarece batusem tur-retur steaua, desi jocul nu functiona. A fost o infrangere dura, de care nu vreau sa pomenesc prea multe, cred ca si lui Andone ii vine acum in minte autogolul lui Barboianu din repriza secunda. Un final trist, cu Torje in lacrimi si cu suporterii dinamovisti extrem de dezamagiti. Desi ne doream performanta, aveam parte doar de locul 6 si o finala pierduta in fata rivalilor.
Andone a jucat cu 2 atacanti de cele mai multe ori si acest lucru s-a simtit atat in sens pozitiv, cat si negativ. Am marcat multe goluri, 68, am avut cea mai buna ofensiva, dar am primit extraordinar de multe goluri, am avut a-5-a cea mai slaba defensiva, cu 52 de goluri primite. Sistemul acesta cu 2 varfuri nu cred ca mai poate functiona acum, prefer sa castigam cu 1-0, decat sa pierdem cu 4-3 sau 3-2. Spectacol il faci atunci cand poti sa castigi, prefer sa fim realisti.
Andone trebuie sa stearga din mintea fanilor acel mandat total nereusit, multe decizii controversate, plecari neasteptate de jucatori si evolutii deloc convingatoare. A lasat in urma o mare dezamagire si are datoria in acest nou mandat sa obtina mult mai multe cu Dinamo si sa ne aduca bucurii la fel de mari precum in 2004-2005.
