Astăzi a fost o zi plină de anunțuri pe pagina oficială a clubului, iar unul dintre subiectele care au stârnit cele mai multe discuții a fost despărțirea de mai mulți tineri ai lui Dinamo.
De fapt, este doar o continuare a unui proces început în urmă cu câteva săptămâni și care pare să definească noua strategie a clubului. Dacă în trecut soluția preferată era împrumutul jucătorilor tineri, acum se taie „cordonul ombilical”. Dacă un fotbalist nu este considerat pregătit să joace pentru Dinamo, iar un nou împrumut nu mai are sens, mai ales pentru al doilea sezon consecutiv, clubul preferă despărțirea definitivă.
Se pune firesc întrebarea: a fost un eșec proiectul tinerilor propus de Dinamo?
Cred că răspunsul nu poate fi redus la un simplu „da” sau „nu”. Există multe nuanțe. Faptul că un jucător este tânăr nu înseamnă automat că are valoare pentru Dinamo sau că va deveni următorul Lamine Yamal. Sunt foarte multe variabile atunci când construiești un proiect bazat pe tineri. Totuși, privind în urmă, ceea ce s-a întâmplat începând cu 2024 arată că prea puțini dintre cei aduși atunci au reușit să se impună.
Pentru mine există două perioade distincte în această strategie și merită analizate separat.
Jucătorii U21 transferați în 2024
În vara lui 2024, Dinamo putea, în sfârșit, să înceapă să construiască după salvarea de la retrogradare. Obiectivul era formarea unei echipe capabile să se bată pentru play-off, iar conducerea vorbea deschis despre importanța tinerilor în noul proiect. Deloc întâmplător, au fost aduși mai mulți jucători U21. Câți dintre ei mai sunt astăzi la Dinamo?
Alexandru Roșca
Portar venit de la Șelimbăr pentru aproximativ 100.000 de euro, a fost adus inițial ca rezervă pentru Adnan Golubović. A ajuns însă titular în partea a doua a sezonului și, privind retrospectiv, transferul poate fi considerat unul reușit.
Astăzi este doar a treia variantă pentru postul de portar, după Alaa Bellaarouch și Devis Epassy, iar în acest ritm este greu de crezut că viitorul sezon îl va găsi tot la Dinamo. Totuși, spre deosebire de mulți dintre ceilalți, el a avut șansa să joace constant.
Bilanțul său în tricoul lui Dinamo: 39 de meciuri, 33 de goluri primite și 18 partide fără gol încasat.
Cătălin Cîrjan
Deși unii nu îl includ în această categorie, cred că este corect să fie menționat. În vara lui 2024 venea din postura de rezervă la Rapid, cu foarte puține minute jucate, iar giuleștenii nici nu au încercat să îl păstreze.
Curtat și de Universitatea Cluj, Cîrjan a ales Dinamo. La acel moment, clubul a investit într-un jucător care avea junioratul făcut la Arsenal, dar care nu demonstrase încă nimic la nivel de seniori.
Astăzi, cifrele vorbesc de la sine: 16 goluri și 8 pase decisive în 87 de meciuri, plus o cotă de piață de aproximativ 3 milioane de euro. Este, fără îndoială, cea mai mare reușită a acelui val de transferuri. Poate din ultimii ani.
Valentin Dumitrache
Atacant adus de la Farul, după un împrumut la Gloria Buzău. Nu a fost păstrat niciun moment în lot, a fost trimis în Liga a II-a, iar acum s-a despărțit definitiv de Dinamo și va continua tot în eșalonul secund.Practic, impactul său în tricoul alb-roșu a fost inexistent.
Răzvan Pașcalău
Poate cel mai ciudat caz.
Un fundaș central de 20 de ani, considerat foarte promițător, dar care nu a primit aproape nicio șansă. Cele mai multe critici au fost îndreptate spre Željko Kopić, care nu s-a bazat pe el. Într-o anumită măsură este explicabil, având în vedere că postul era ocupat de Homawoo și Boateng, însă nici atunci când aceștia lipseau nu a fost folosit, preferându-se improvizațiile.
Pașcalău a bifat doar câteva minute, a fost împrumutat la CS Dinamo, iar acum va continua în ligile inferioare din Italia. Un jucător despre care se vorbea frumos, dar care nu a avut niciodată ocazia să demonstreze.
Raul Rotund
Transferat tot de la Șelimbăr, într-o perioadă în care Dinamo a adus mai mulți jucători impresariați de Cătălin Sărmășan. Avea doar 18 ani și venea după cinci goluri în Liga a II-a, fiind considerat unul dintre cei mai promițători atacanți ai generației sale.
A prins câteva apariții în primul sezon, apoi a fost împrumutat. La Unirea Slobozia a început excelent, marcând inclusiv în Ghencea împotriva FCSB, însă apoi s-a stins și a ajuns la Târgu Mureș.
La doi ani distanță, un jucător în care Andrei Nicolescu credea foarte mult a plecat liber de contract, după doar patru meciuri pentru Dinamo.
Adrian Caragea
Poate că în cazul lui au existat cele mai mari așteptări. Campion în Primavera cu Sassuolo, părea unul dintre cei mai interesanți tineri veniți în Ștefan cel Mare. Kopić i-a oferit multe minute încă din cantonamentul din Slovenia, unde a marcat și un gol spectaculos.
Spre deosebire de alți colegi, nu se poate plânge că nu a primit șanse. A adunat peste 35 de meciuri, însă a livrat foarte puțin. Singurul moment cu adevărat notabil a fost golul marcat împotriva celor de la CS Dinamo, în Cupa României.
Momentul decisiv a venit sezonul trecut, când, profitând de accidentarea lui Musi, a devenit titular pentru o perioadă, însă nu a reușit să confirme. Pleacă acum liber de contract.
Casian Soare
A fost adus în iarna sezonului 2024-2025 și a prins inclusiv minute în play-off. Vara trecută a fost împrumutat la CS Dinamo pentru a juca mai mult.
A avut evoluții bune în Liga a II-a, dar insuficiente pentru a convinge că poate reprezenta o soluție pentru prima echipă. Un mijlocaș cu cifre foarte bune la Șelimbăr, inclus chiar în echipa sezonului înainte de transfer, însă fără impact real la Dinamo.
Îl includ aici și pe Peter Believe, deși el nu a făcut parte din lotul primei echipe până în această vară. Va merge din nou sub formă de împrumut.
Cristian Licsandru este un alt caz aparte. Debutase în 2024, după ce fusese testat în probe și convinsese clubul să îi ofere un contract. Accidentările i-au frânat însă dezvoltarea, iar și el este foarte aproape de despărțirea de Dinamo.
Godwin Udosen rămâne o situație diferită. Abia acum pare că începe cu adevărat fotbalul profesionist, iar timpul va arăta dacă poate deveni o soluție pentru prima echipă.
Schimbarea de strategie din 2025
Spuneam că există două perioade diferite.
Din 2025, strategia lui Dinamo s-a schimbat vizibil. Clubul nu a mai căutat doar jucători tineri și liberi de contract, ci a început să investească serios în potențial.
Pentru Stoinov s-au plătit peste 400.000 de euro, iar fundașul a confirmat. Tot la categoria U21 intră și Alexandru Musi, implicat în schimbul cu Dennis Politic, dar dorit de Dinamo oricum. Și el a livrat imediat, poate chiar peste așteptări.
Pentru Cristi Mihai și Adrian Mazilu s-au plătit sume importante, însă în cazul lor încă vorbim despre o perioadă de integrare și este prea devreme să spunem dacă investițiile au fost justificate.
În ceea ce îi privește pe Ianis Țarbă și Duțu, verdictul este imposibil de dat acum, însă ambii lasă impresia că pot deveni jucători importanți.
Există totuși o diferență evidentă între a recruta din Liga a II-a și a aduce jucători formați în academii precum AC Milan sau Celta Vigo.
Au existat și transferuri fără cost de transfer: Luca Bărbulescu, Vadym Kyrychenko, Alexandru Tabuncic și Codruț Sandu.
Dintre ei, doar Codruț Sandu pare, în acest moment, să aibă șanse reale de a ajunge o soluție pentru Dinamo. Bărbulescu a plecat deja, Tabuncic este foarte probabil să fie cedat, Kyrychenko va merge din nou împrumut, iar Sandu este titular la Corvinul și poate reprezenta o variantă importantă pentru viitorul postului de portar.
Concluzie
Putem spune că proiectul tinerilor de la Dinamo a fost un eșec?
Nu cred.
Dar nici nu poate fi considerat un succes.
Probabil că așteptările erau ca măcar unul sau doi dintre jucătorii aduși din ligile inferioare, în special de la Șelimbăr, să se impună și să devină oameni de bază. Faptul că aproape toți au plecat liber de contract nu este un semnal încurajator.
La fel cum nu este întâmplător că, în primul meci al sezonului, cu Petrolul, Dinamo a avut un singur jucător U21 în formula de start. Experiența ultimilor doi ani arată că nu este suficient să aduci un jucător doar pentru că este tânăr. Cu cât investiția în scouting, academii și profilul fotbalistului este mai mare, cu atât cresc și șansele de reușită.
În 2024 contextul era complet diferit. Dinamo ieșea dintr-o perioadă extrem de dificilă și încerca să construiască rapid.
În 2026, însă, pretențiile sunt altele.
Timpul nu mai are răbdare, iar rezultatele trebuie să apară.
Vor reuși tinerii la Dinamo?
În mare măsură, depinde și de ei.
