Viața poate fi privită ca un slalom printre condiționări, cei apropiați nouă cred, de multe ori, că ne protejează, încercând să ne omoare visele și fac asta tocmai pentru că ei au renunțat.
Nu toate visele devin realitate. Ca fiecare dintre voi am testat asta pe propria piele, în viață am avut parte în egală măsură de reușite și nereușite, dar cu siguranță NICIODATĂ nu vei ajunge să realizezi ceva la care ai renunțat să speri.
De mic am avut parte de oameni care au dorit să mă protezeje atunci când am încercat diverse lucruri, spunandu-mi să renunț, să aleg zona mai sigură a vieții, să mă întind atât cât îmi e plapuma, să nu care cumva să sper în mai bine pentru a nu suferi mai mult. O perioadă i-am ascultat, până am realizat că nu este nimeni stăpân pe visele mele și că dacă voi renunța să încerc să îmi urmez speranțele, voi avea parte, în afară de eșec, de vina „renunțării la vis”.
Anii m-au învățat să devin surd atunci când este vorba despre a renunța speranțele mele. La fel de surd sunt și acum când există voci care îmi spun, nu mai avem speranță, nu mai avem cum să ne salvăm, nu mai avem de ce să credem. Posibil ca aceste voci să aibă dreptate, probabil ei au renunțat la speranță, dar eu sunt prea bătrân și prea surd să renunț la a spera intr-un mâine mai bun.
Adevărata înfrângere este renunțarea la vis!
HAI DINAMO!
