Iarna se apropie cu pași rapizi, locul din clasament și jocul echipei ne spun clar că pentru noi urmează duelurile tari ale playoff-ului.
Spuneam acum ceva timp că va veni un moment în care toți trebuie să ne aducem aportul la acest obiectiv (sau cele ulterioare), de la echipă, staff, antrenori, suporteri și, în definitiv, conducere.
Echipa ne-a arătat că poate să se lupte de la egal la egal cu absolut orice echipă din campionat. Antrenorii ne arată că își fac foarte bine treaba, iar asta se vede pe statistici, chimia din sânul echipei, revitalizarea anumitor jucători și înverșunarea cu care echipa luptă meci de meci. Suporterii sunt lângă echipă mai mult ca niciodată, susțin echipa, împing jucătorii de la spate, fac deplasări lungi ca să fie lângă ei, suntem 12 peste tot.
Conducerea, la rândul ei, ne-a oferit motive de încredere aducând jucătorii pe care astăzi îi aplaudăm, a oferit o stabilitate financiară care să ne permită să prelungim contracte unor jucători precum Gnahore sau Sivis, aducerea lui Kopic și, ulterior, prelungirea contractului său, chiar și aducerea lui Florentin Petre lângă Kopic a fost o alegere excelentă care a dat naștere unuia dintre cele mai omogene și eficiente tandemuri de antrenori din Liga 1.
Acum însă, ca în fiecare iarnă și în fiecare vară, vine sesiunea. Este momentul să ”verificăm și să testăm” ce am învățat până la acest moment. Primii care vor preda lucrarea vor fi cei din conducere, ei vor avea datoria de a le da celorlalți materialul ”de examen” și, totodată, ne vor arăta nouă care vor fi aspirațiile realiste ale clasei.
În această iarnă conducerea are de luat câteva decizii care ne pot oferi o idee clară despre stadiul ”proiectului” Dinamo la acest moment. Până acum, principalul obiectiv – accederea in playoff, pare deja îndeplinit. Putem să sperăm la mai mult? Suntem îndreptățiți să o facem. Până și conducerea pare luată prin surprindere de rapiditatea cu care trenul Dinamo a plecat anul acesta din gară.
Aici intervin întrebările cu mai multe variante de răspuns și posibile capcane. Conducerea și-a asumat faptul că trebuie să aducă undeva la 4–5 jucători noi care să ajute echipa, avem situația Perica, avem situația locurilor eligibile pentru jucătorii străini și mai avem situația Boateng.
Care ar fi rezolvarea pentru nota 10? Unde este capcana? Este o notă mai mică de 10 acceptabilă la acest moment?
Cu puțin umor vă dau eu răspunsul universal pentru toate cele trei întrebări: ”Da” Rezolvarea de nota 10, după părerea mea, este aducerea celor 4–5 jucători, păstrarea lui Perica ar trebui să fie o decizie luată în baza unei discuții staff–conducere, în funcție de această alegere avem și rezolvarea, cel puțin până în vară, a locurilor eligibile pentru străini.
Capcana vine din punctul care generează și cele mai mari speranțe, și tot de aici ne putem da seama și de intențiile conducerii pentru sezonul în curs.
Varianta 1 – Îi prelungim contractul lui Boateng
Suporterii sunt fericiți, antrenorii sunt fericiți, investitorii mai puțin.
Prelungirea, cu orice scop, a lui Boa înseamnă, mai mult ca sigur, un efort considerabil și probabil mult peste media ligii. Varianta asta înseamnă predictibilitate pentru echipă și, implicit, recunoașterea conducerii că în acest sezon vom merge all-in pe cartea campionatului.
Este o carte cu un grad mare de risc dar și cu un ”reward” mare: campionatul cu numărul 19 și încununarea proiectului ”Red&White” ca fiind unul de succes. Această variantă poate fi, în același timp, și o capcană.
Conducerea apasă pe trăgaci cu această variantă. Prelungim contractul lui Boa, suma totală este probabil cât cea a unui transfer nou, toată lumea este fericită, Boa se accidentează sau nu dă rezultatele scontate, echipa nu ia campionatul, nu ia nici cupa. Ce facem din punctul acesta?
Proiecțiile știm care erau: sezonul acesta playoff, sezonul următor locurile 1–3, în 2027 țintim campionatul. Echipa ne-a surprins pe toți, s-a grăbit ”puțin”, suntem all-in toți sau nu? Ne permitem să facem asta fără să periclităm traiectoria organică a echipei? Suntem la fel de stabili financiar chiar și cu efortul prelungirii? Rămâne vestiarul la fel de unit dacă discrepanța între salariul unui jucător va fi considerabil mai mare decât al tuturor celorlalți?
Dacă răspunsul la aceste întrebări este tot ”DA”, atunci ar fi păcat să nu o facem. Dacă răspunsul nu este acesta, atunci ar trebui să ne ponderăm puțin și să ne aducem aminte de planul și țintele pe termen lung.
Varianta 2 – Nu prelungim contractul lui Boateng
Conducerea ne spune clar care este prioritatea în acest moment: stabilitate financiară și creșterea organică și firească, fără să ne abatem de la plan indiferent de situație.
Ar fi asta o tragedie? Văzând cum merge echipa până la acest moment, aș spune că nu. Urmărind mișcările conducerii până la acest moment, văzând atmosfera din sânul echipei, observând rezultatele muncii depuse de Kopic și de staff, sunt destul de sigur că titlul cu numărul 19 va veni în curând.
Noi am mai ales ”Varianta 1” în trecut, am mers all-in pe mirajul unui vis – grupele Champions League. Drumul inconștienței de atunci ne-a adus astăzi în fața aceleiași alegeri.
Pentru fanii Marvel, Thanos a subliniat ideea aceasta în Avengers: Endgame înainte de bătălia finală:
”You could not live with your own failure. Where did that bring you? Back to me.”
(„Nu ați putut să trăiți cu eșecul vostru. Unde v-a adus asta? Înapoi la mine.”)
De data aceasta, sper să nu alegem doar cu sufletul, sper să nu calculăm doar cu inima; de data aceasta sper să fie momentul în care rescriem greșelile trecutului și trecem testul maturității.
Examenul se apropie cu pași rapizi. Munca a fost și este depusă în continuare într-un mod consistent, coerent și corect. Acum, suntem nerăbdători să vedem CUM vom promova cu toții, pentru că după foarte mult timp, un lucru este cert – de această dată nu ne mai zbatem ”să trecem”, nu ne mai întrebăm DACĂ mai putem trece clasa; de această dată așteptăm momentul CÂND vom putea urca pe podium.
19 vine. Îl simțim cu toții, este inevitabil. Trebuie doar să avem claritatea și maturitatea să privim în oglindă și să recunoaștem, sincer, dacă acesta este într-adevăr momentul sau nu.
