La Dinamo, comunicarea este proastă.
Este o afirmație pe care o auzim des, în care nu cred și pe care am să o combat în cele ce urmează. De ce am început cu ea? Pentru că, în comunicare, este esențial să captezi atenția publicului încă de la început. Presa face asta zilnic, mai ales prin titlurile bombastice ale articolelor, conștientă că noi, cititorii, suntem atrași ca un magnet de senzațional.
Exista comunicare bună sau proastă?
În mod clar, nu există comunicare bună sau proastă în sine. Modul în care percepem comunicarea este strict subiectiv și depinde de felul în care înțelegem sau nu mesajul, precum și de gradul în care îl considerăm credibil. Așadar, valoarea comunicării nu este dată de un standard universal, ci de receptarea și interpretarea individuală a mesajului.
Este ca atunci când un profesor le vorbește celor 40 de elevi ai săi: o parte dintre ei vor înțelege mesajul și vor rezona cu el, în timp ce alții vor afirma că ‘proful’ nu știe să explice. Aceeași comunicare, dar percepții diferite, influențate de experiențele, așteptările și nivelul de atenție al fiecărui elev.
Este o problemă pe care o întâlnim des și noi, în emisiunile RD1948. De multe ori observăm ‘interpretări originale’, aflate departe de mesajul pe care am intenționat să-l transmitem.
„Am declarat și eu, și domnul Kopic. Încercăm să aducem în jur de 10-12 jucători.” ( Andrei Nicolescu)
„Imediat după ce administratorul special al lui Dinamo a făcut această afirmație, am primit foarte multe reacții din partea dinamoviștilor – reacții diametral opuse.
De la „E foarte bine, cam de atâția aveam nevoie ca să ne întărim cu adevărat”, până la „Nu trebuia să dai un număr, pentru că iar se vor isca discuții dacă vin mai puțini” sau „Iar începem să vorbim înainte să facem”, am primit o paletă largă de opinii. Toate acestea îmi confirmă că idealul unei comunicări perfecte nu există.
Atunci când vorbim despre sute de mii de suporteri, oameni cu niveluri diferite de educație și personalități variate, este imposibil ca cineva, prin comunicare, să mulțumească pe toată lumea. Unii își doresc cât mai multe informații, alții preferă discreția. Unii vor să știe exact cum gândesc conducătorii echipei, în timp ce alții consideră că e mai bine ca din interior să ajungă cât mai puține lucruri în spațiul public.
La Dinamo nu putem vorbi neapărat despre o comunicare bună sau proastă, însă, din punctul meu de vedere, există o transparență mult mai mare față de anii trecuți.
