Fobtalul este despre realizări permanente, nimeni nu poate trăi la infinit din ceea ce a reușit în trecut.
Ghezali a fost un jucător care ne-a cucerit prin evoluțiile din a doua parte a sezonului din liga secundă. Atunci vorbeam despre un real talent, foarte puțini dintre noi aveam dubii că nu vă face față la nivelul Ligii 1 și credeam că va fi principalul pericol din atacul lui Dinamo.
În vară se vorbea despre o oferta de la Farul, despre interesul altor echipe, ofertele au existat însă doar în presă, nimic concret nu a ajuns pe masa conducerii lui Dinamo. Era momentul când așteptam cu toții noul sezon cu speranța că francezul vă reuși un sezon la fel de bun ca în liga secundă.
Ianuarie 2024 în găsește pe Ghezali cu ochii în lacrimi. Evoluția lui în prima ligă a fost una extrem de dezamăgitoare, francezul nu a reușit absolut nimic notabil în prima parte a sezonului, chiar dacă a fost folosit în multe meciuri de către Ovidiu Burca sau de Kopic.
Zero pase de gol, zero în numărul golurilor marcate au dus la un mare zero în ceea ce privește încrederea antrenorului în capacitatea lui Ghezali de a ajuta echipa.
Lacrimile lui Gheza ne arată că băiatul își dorea să rămână la Dinamo, dar lacrimile și realizările din trecut nu sunt niciodată suficiente. Nu poți trai la infinit din realizări trecute, în fotbal recunoștința este efemeră, tot ce contează este rezultatul de azi, iar acum Ghezali nu poate ajuta Dinamo.
Nu mă bucură plecarea lui Ghezali, nu o critic însă, ceea ce m-ar bucura ar fi să aducem jucătorii ofensivi care să ne ajute mult mai mult decât francezul, ori aceștia întârzie încă să apară și asta este extrem de îngrijorător.
