Daca tot s-a adus in discutie o posibila revenire a lui Gabi Torje la Dinamo din iarna, pentru un imprumut, astfel incat sa isi relanseze cariera, am decis sa trec in revista o parte din repatrierile clubului nostru, atat jucatori care au reusit, cat si fotbalisti care au fost total schimbati si au dezamagit crunt la intoarcerea la Dinamo.
In perioada in care Dinamo era condusa de Borcea si Badea, au fost extrem de multe cazuri de fotbalisti vanduti in strainatate pe sume importante, pentru ca ulterior acestia sa fie readusi la Dinamo din postura de jucatori liber de contract sau pe sume mult mai mici decat au fost cedati initial. Era folosita o expresie atunci in randul fanilor, „vopsitorie”. A functionat multi ani, insa in cazul multor fotbalisti, atunci cand reveneau la Dinamo, erau fotbalisti cu totul si cu totul diferiti. Torje a indeplinit prima parte, a plecat de la Dinamo pe o suma importanta, insa va fi acelasi Torje cand va reveni?
Claudiu Niculescu: este primul din aceasta lista, dar e un exemplu pozitiv, cel putin prima data. El s-a reintors la Dinamo, nu doar o data, de mai multe ori a revenit la clubul unde a scris istorie. Niculescu a venit prima oara la Dinamo in sezonul 2001/2002 si s-a impus rapid in echipa alb-rosie. La finalul campionatului Dinamo a devenit campioana, Niculescu a impresionat, a marcat si golul care a consemnat prima victorie in Ghencea dupa foarte multi ani, in semifinalele Cupei Romaniei. Urmatorul sezon a fost cedat la Genoa, in liga secunda italiana, unde a evoluat destul de putin si nu a marcat. Astfel ca in sezonul urmator, in care Andone era la timona, Niculescu s-a intors si a avut o perioada fabuloasa: 70 de goluri in 123 de meciuri in Liga I, o medie cum probabil nu vom mai vedea in Liga I. Aceea a fost o repatriere de succes. Ajuns la 32 de ani, Niculescu a vrut o noua experienta in Vest si astfel a ajuns la Duisburg, care nu a putut evita salvarea de la retrogradare si dupa un episod nefericit la Omonia, Niculescu s-a intos la Dinamo. Atunci, din nefericire, nu a mai avut stralucirea din primii ani si cu doar 8 goluri in 38 de partide, a decis in 2010 sa plece la U Cluj.
Ionel Danciulescu: Ca in cazul lui Niculescu, Danciu-Gol a fost in mai multe randuri la Dinamo. Prima data a ajuns la varsta de 19 ani si dupa doua sezoane a fost cedat in Turcia, unde nu s-a adaptat. A revenit in tara, nu la Dinamo, a semnat cu Steaua si au urmat cativa ani buni, in care a castigat titluri si a marcat ceva goluri impotriva noastra. A ajuns intr-un final la Dinamo, dupa un conflict cu Piturca. Desi inceputul nu a fost grozav si era injurat in mod constant de suporteri si marca putin, Danciulescu a scris si el o pagina de istorie importanta, marcand peste 100 de goluri in cel de-al doilea periplu, castigand si trei titluri printre altele. In 2005 a fost imprumutat la Shandong, in China, chiar si asa, nu au fost probleme si Danciulescu si-a pastrat foamea de gol. In 2009 a plecat in Spania, la Alicante, unde a reusit promovarea, nu a fost pastrat si in Primera Division, astfel ca a revenit la Dinamo. La 34 de ani, Danciulescu nu a mai fost golgheterul pe care noi il stiam, Dinamo era obisnuita cu locurile 6 in acel moment si rata de goluri a fost mult mai modesta, 27 de goluri in 93 de partide.
Florin Bratu: Un jucator care deasemenea a fost in mai multe randuri la Dinamo. Prima data in sezonul 2005/2006, a fost adus la Dinamo pentru a forma un cuplu de vis, insa dupa un inceput excelent, Bratu s-a stins si a terminat campionatul cu doar 6 goluri. Nu trebuie uitat ca atunci a marcat si 2 goluri in dubla cu Everton si a marcat un gol in Supercupa cu Steaua. In 2007 a fost achizitionat definitv de Dinamo si a fost un jucator de baza pentru echipa noastra. Din pacate a suferit o accidentare groaznica, care l-a tinut departe de gazon mult timp si consider ca daca nu ar fi avut loc acel moment, Dinamo ar fi defilat in campionat, Bratu era in cea mai buna forma a carierei, avea daca nu ma insel 7 goluri in 10 partide. Dupa accidentare, nu a mai fost acelasi, a fost si in Bulgaria, dar nu si-a mai regasit forma de alta data. S-a retras extrem de devreme, la 32 de ani.
Marius Niculae: Un dinamovist desavarsit, Marius Niculae reusea sa se impuna la Dinamo la nici 18 ani. Un atacant pur sange, nu avea cum sa nu fie remarcat de echipe importante din Vest, astfel ca in 2001 ajungea la Sporting. Asa cum se intampla de multe ori, povestea lui ar fi fost alta. O accidentare l-a scos din circuit, chiar cand era in vizorul unor echipe importante din Serie A, chiar Milan. Dupa cateva sezoane nereusite la Mainz, Standard si Inverness, Marius se intorcea acasa. Dinamo avea un atac demential si Niculae a fost aproape de un nou titlu cu Dinamo. A evoluat intr-o perioada buna, dar a fost la echipa si cand lucrurile nu mai mergeau bine. In 2012 a fost cedat la Vaslui. Totusi, intre 2008 si 2012 a marcat peste 40 de goluri. In 2015 a revenit pentru o scurta perioada, cand a marcat 3 goluri si practic aceea a fost retragerea lui din activitate, poate ar fi meritat mai mult decat un sezon total ratat la Dinamo.
Bogdan Lobont: Are o situatie aparte. A fost imprumutat de catre Ajax la Dinamo in sezonul 2001/2002, deoarece nu prindea un post de titular la formatia lancierilor si a fost decisiv in castigarea campionatului, fiind titular. Dupa ce a ajuns la Fiorentina, Dinamo l-a cumparat pe Lobont definitiv in 2007, atunci cand am si castigat ultimul campionat, cu Rednic pe banca. A fost o perioada buna cu Lobont, care s-a accidentat grav in 2009, cand ar fi trebuit sa castige al doilea titlu cu Dinamo. Per total a evoluat in 71 de partide si a fost poate cel mai bun portar dinamovist din ultimii 20 de ani.
Adrian Mihalcea: Un atacant extrem de eficient, in perioada 1996-2001 a marcat peste 70 de goluri in tricoul alb-rosu si a contribuit din plin la castigarea campionatului in 2000. A ajuns la Genoa in 2001, unde a petrecut doi ani. Dupa inca un sezon la Verona, a revenit la Dinamo in sezonul 2004/2005, dar nu mai era Mihalcea, chiar daca avea doar 28 de ani. In 15 partide a marcat un singur gol si a parasit echipa la finalul campionatului.
Ianis Zicu: Poate cea mai mare dezamagire de pe aceasta lista. Un jucator crescut de Dinamo, considerat unul din cele mai mari talente, ajuns la Inter la o varsta frageda, unde ar fi trebuit sa se impuna, poate nu de la inceput, Zicu a dezamagit mult la Dinamo. Dar poate altfel ar fi fost cariera lui, daca nu se accidenta extrem de grav pe Olimpico, in cea mai importanta dubla pentru Dinamo in competitiile europene, dupa revolutie. Revenise la Dinamo dupa un sezon excelent la Rapid si era vazut drept unul din liderii echipei. Dornic sa revina mai repede pe teren, Zicu a stat mult timp accidentat si la finalul campionatul 2009/2010, a ajuns la Timisoara. Din pacate, povestea lui la Dinamo ar fi fost alta si acum nu ar fi fost injurat de suporteri.
Ionut Lupescu: Multi cand se gandesc la Lupescu, inevitabil se gandesc la perioada de glorie, cand Dinamo era o forta in Europa. Lupescu a revenit la Dinamo in 1998 si a contribuit serios la revenirea echipei. Dupa ani de mediocritate crunta, Lupescu era liderul unei echipe renascute. Intre 1998 si 2000, a evoluat in peste 60 de partide si a marcat 14 goluri. El revenise la Dinamo la 30 de ani, dupa multi ani petrecuti in Bundesliga, la echipe precum Leverkuse si Monchengladbach. A mai avut doua perioade, in sezonul 2000/2001 si 2001/2002, dar nu a mai fost la acelasi nivel. La sfarsitul acelui campionat, s-a si retras din activitate.
Cosmin Moti: Un jucator care nu a reusit sa revina la forma initiala dupa ce a petrecut o perioada de cateva luni la Siena. Moti a fost subiectul multor discutii in 2008, fiind dornic sa plece. In Serie A nu s-a adaptat si dupa cateva luni, Siena a decis ca nu mai are nevoie de serviciile sale si s-a intors la Dinamo, unde a fost jucator de baza in continuare, a alternat evolutiile bune, cu cele modeste. Trebuie specificat ca in a doua parte, deja Dinamo avea probleme si a reusit sa mai castige doar Cupa Romaniei in 2012, chiar inainte sa plece in Bulgaria.
Nicolae Mitea: Probabil va starni ceva zambete, insa jucatorul lansat de Dinamo in fotbalul mare la o varsta frageda, a fost un jucator plecat in Vest si intors la Dinamo la un moment dat, tot in dorinta de a-si relansa cariera. A fost un esec total, in sezonul in care Dinamo a dat totul pentru a castiga campionatul, Mitea a fost adus din postura jucatorului ce impresionase nu cu mult timp in urma la Ajax. A evoluat in 12 partide, a stat mai mult accidentat si cariera lui nu a mai insemnat nimic din acel moment.
Vlad Munteanu: Un jucator important pentru Dinamo in perioada 2000-2006. Nu a fost niciodata titular de baza, insa marca in meciurile importante si dadea chiar totul pe teren. Raman la parerea ca nu si-a atins potentialul. A plecat de la Dinamo in Vest, unde a avut un sezon foarte bun la Cottbus, fiind cumparat de Wolsburg, unde nu a reusit sa se adapteze. Dupa cateva imprumuturi prin Franta si Germania, a revenit in 2011 la Dinamo, chiar sub comanda lui Ioan Andone, Vladut nu a mai fost acelasi jucator. Desi avea doar 30 de ani, parea ca fizic nu mai este capabil sa fie util echipei si astfel a plecat extrem de repede.
Florin Raducioiu: Trebuie sa vorbesc si de o revenire care a fost asteptata cu sufletul la gura atunci de suflarea dinamovista. Desi aveam 10 ani, eram entuziasmat sa il vad pe Raducioiu imbracand tricoul alb-rosu, auzisem atatea povesti, era un nume de legenda. Dar la 30 de ani, nu mai era atacantul care ajunsese la Milan si in 8 partide a reusit un singur gol. A fost o mare dezamagire, o repatriere care in mod cert nu a fost de bun augur.
Dan Alexa: Dan Alexa era in perioada 2002-2004 jucatorul care rupea picioare la mijlocul terenului. Niciodata spectaculos, dar agresivitatea lui principala calitate. Un gol memorabil a fost cel in fata lui FC Brugge, in preliminariile CL. Dupa cum se obisnuia atunci, cum a prins o perioada mai buna, a fost cedat in China, de unde a revenit la Dinamo, nicidecum la nivelul asteptat. A marcat un gol in 13 partide, intr-o infrangere in fata Vasluiului. La finalul sezonului pleca la pache cu Fane Grigorie la Timisoara, unde se forma o echipa puternica. Acum este blamat si injurat, insa a fost totodata si una din repatrierile nereusite.
Barcauan/Stoican: In anii 2000, Dinamo a facut afaceri foarte bune cu echipele din Ucraina. Noi vindeam jucatori acolo pe sume bune, ei nu se adaptau si se intorceau in Romania mai bogati, toata lumea era fericita, mai putin ucrainienii. Stoican si Barcauan au evoluat pentru Sahtior. Barcaun mai putin, a fost cedat sub forma de imprumut la Dinamo, nu a fost nicidecum de mare ajutor echipei. Stoican a fost mai important pentru gruparea condusa multi ani de Lucescu si pe final de cariera a dorit sa revina la Dinamo. A reusit sa evolueze doar in 8 partide in sezonul 2007/2008, el agatand si ghetele in cui la finele campionatului, desi avea doar 32 de ani.
Asadar, Torje nu ar fi nici primul, cu siguranta nici ultimul jucator lansat de Dinamo in fotbalul mare, pentru ca ulterior sa revina. Pentru o perioada scurta sau mai lunga, ramane de vazut. Cred ca in acest moment Torje are nevoie de Dinamo, cum si Dinamo are nevoie de un jucator de valoarea lui, pentru a avea acel plus necesar in play-off, incat sa ne putem gandi serios la un trofeu. Sunt convins ca nu ar fi in categoria celor care au dezamagit, are multe de demonstrat si aratat.
