Mircea Rednic este fara doar si poate un mare tehnician, un antrenor care a reusit sa readuca la Dinamo spiritul echipei mari de mult pierdut in neantul mediocritatii in care eram ancorati de foarte multa vreme. Un antrenor pe care l-am apreciat foarte mult si a carui plecare a provocat o mare tristete pentru mine, poate cea mai mare din ultimii ani. De aceea este poate si mai greu sa spun urmatoarele lucruri.
Socat? Poate este un cuvant cam greu, ce a fost utilizat prea mult de presa senzationala ca sa mai insemne ceva, insa cam asta a fost starea resimtita atunci cand am aflat cu lux de detalii ce s-a intamplat in momentul in care s-a incercat trecerea Bizonului la Steaua. O regula spune ca trebuie sa te interesezi din 3 surse in general pentru a-ti confirma o astfel de stire, din nefericire a fost confirmata chiar din mai multe. Nu imi vine sa cred ca in razboiul personal purtat cu Ionut Negoita, Mircea Rednic prin intermediul fiicei sale impresare, ce se pare ca are si o relatie stransa cu Ana Maria-Prodan, a vrut sa ne dea noua o lovitura. Nu noua celor de la Radio Dinamo1948, ma refer la suflarea dinamovista. Fanilor care la finalul meciurilor, indiferent de scor, de evolutie, ii scandau frenetic numele.
Cum sa nu o faci? Vorbim de un caine veritabil, o legenda dinamovista in adevaratul sens al cuvantului, a carui merite sunt deosebite in performanta obtinuta dupa revolutie, mai ales ca el este „responsabil” pentru un titlu si o primvara europeana, care a fost prima pentru mine, poate si pentru multi care citesc aceste randuri. Cu atat mai mare dezamagirea. Insa daca ne amintim de 2007 si un episod in care un anume cioban a incercat/reusit sa destabilizeze atmosfera de la echipa cu un milion de euro oferiti pentru a incurca CFR Cluj, vom intelege ca uneori e bine sa te raportezi si la om, nu doar la antrenor.
Citind o parte din comentariile voastre, care nu vor sa accepte ce s-a intamplat si ne blameaza pe noi, pe Negoita, pe altii, e dreptul vostru sa o faceti, asa cum este si dreptul meu sa spun ceea ce cred, mai ales atunci cand ti se confirma. Asta nu inseamna ca voi sterge tot ce am scris despre Mircea Rednic in trecut, ca nu il voi considera in continuare un mare dinamovist. Dar imi permit dreptul de a fi dezamagit. Probabil si acest episod peste ani si ani va fi uitat si va ramane mai mult un episod neconfirmat, o suspiciune ce va trece sub pres. Sper totusi ca tot ce s-a intamplat sa aiba o finalitate neasteptata pentru noi, deoarece e posibil ca acum Bizonul sa prelungeasca contractul cu Dinamo, ca urmare a discutiilor fara sfarsit pornite de la acest subiect.
„Iti multumesc ca ai acceptat sa vii la Dinamo intr-un moment extrem de dificil, atunci cand echipa era inca in insolventa si eram undeva pe la jumatatea clasamentului. Ai acceptat sa vii pe un salariu modic, sa vii sa reconstruiesti din temelii echipa, fara a avea nicio garantie ca vei putea evolua in Europa. Ai reusit sa faci ceea ce nimeni nu mai facuse la Dinamo de multi ani, ceea ce tu promisesei in urma cu cativa ani ca vei face. Si intr-adevar ai facut acest lucru, ai dat afara jucatorii mediocri, blazati, ce adusesera fanii in culmea agoniei cu prestatiile lor jalnice si ai propus nume noi…..Mircea Rednic, Ole”
