Multe cuvinte frumoase au fost rostite de cand Negoita a devenit actionar majoritar al echipei noastre, povesti deosebite menite sa ne aduca la stadion si sa fim alaturi de proiectul, numit relativ. Spre exemplu nu pot uita de promisiunea construirii unui stadion sau de crearea unei formatii la fel de puternice precum cea din 90′.
Ultima a fost rostita de Anghelache, insa acesta tot de Negoita a fost numit. Chiar si aceasta numire e una total discutabila, un om a carui legatura cu fotbalul se termina prin anii 80′ si cu un trecut intunecat. Mai pot numi cateva, faptul ca nu vom mai suferi infrangeri drastice cu Steaua, desi ulterior au mai urmat cativa ani fara succes. De „New Dinamo” nu vreau sa vorbesc, imi provoaca o tristete greu de descris, mai ales cand ma gandesc ce jucatori au putut trece prin curtea noastra. Nu voi spune nume ca nu vreau sa-i jignesc.
Asadar, cuvintele frumoase, promisiunile pompoase nu au corespondent in realitate, deoarece la acei 3 ani distanta, vedem ca Dinamo este departe de a fi vreo formatie la nivelul celei din 90′ , noi nici macar in Europa nu am jucat, suporterii vin in numar din ce in ce mai mic si nu exista niciun fel de actiune de atragere la stadion, pana si aici se greseste. Absenta fanilor are o explicatie si discutand cu fanii, observ ca toate duc catre starea de mediocritate in care ne invartim. Vedeti voi, a existat scuza insolventei, care a protejat clubul in fata creditorilor, dar l-a protejat si pe Negoita de privirile suparate ale fanilor. Dar a trecut un an de cand am iesit din insolventa si acum trebuie sa vina si momentul in care Negoita va rasplati increderea si intelegerea fanilor. Numai ca deciziile luate nu au cum sa reuseasca acest lucru.
Plecarea lui Andrei Marc de la Dinamo nu este decat un element dintr-un lung sir de decizii cel putin dubioase, care nu au menirea de a face Dinamo mai puternica si nicidecum de a atrage fanii la stadion. Cei 200 000 de euro reprezinta o suma de tot rasul pentru un jucator ce cocheta cu echipa nationala. Unde sa pun faptul ca ramanem in 3 fundasi centrali exact la 1 septembrie, cand orice om de fotbal stie ca ai nevoie de 5 asemenea jucatori, este postul cel mai expus suspendarilor.
Noi vorbim de intariri si nu avem parte decat de plecari. Imprumutul lui Anton a lasat o gaura mare la mijlocul terenului si ce s-a incercat pana acum a fost aducerea in probe a lui Raul Costin. Asta se intampla acum 3 saptamani si de atunci se discuta de Nistor si cam atat. Dupa ce au fost ratati o gramada de jucatori in aceasta perioada de mercatto, acum la final cand se vede din ce in ce mai mult ca nu avem o echipa indeajuns de puternica, ni se transmite ca „mergem asa pana la iarna”. Este anormal si aceasta atitudine va indeparta si mai mult fanii, mai ales ca rezultatele vor fi si pe masura. Nu poti duce 20 si ceva de meciuri cu 11-12 jucatori. Am amanat un meci, nu putem amana 10.
Vreau sa cred ca ne vom trezi in al-12-lea ceas, deoarece aceasta maniera de a gestiona clubul de fotbal Dinamo, nu societatea comerciala Dinamo, nu are nimic in comun cu profesionalismul si nici cu performanta.
P.S: Stiu ca imi veti spune unii ca Negoita ne-a salvat de la faliment si nu are sprijin financiar. Dar pana la urma, aceasta postura de actionar majoritar implica si obligatii, iar eu va rog sa imi aratati vreun club care a facut performanta fara investitii.
