SEMNAT: GEORGE JARAVETE!
E dimineata! E zi de meci! Nu mai tarziu de vreo 13 ore si un pic Dinamo are din nou meci.
Sportiv cu o incarcatura mare pentru ca de acum incepe adevarata lupta pe acest plan! Emotional pentru suporteri, ca de fiecare data, o incarcatura fantastica! De ce? Pentru ca abia astepti sa vezi din nou Dinamo jucand! Ma incearca aceleasi emotii ca cele ale primului meu meci cu DINAMO pe stadion in care, bateam pe-a 5-a sau a 6-a.
Ca orice pusti, tata m-a vrut fotbalist. Jucam fotbal la vremea aia. Bine, incercam! O sa vedeti in fraza urmatoare de ce. Nu s-a lipit nimic de mine pentru ca se lipise de la mama cateva kg si o constructie demna de un boxeur. Nu s-a lipit nici asta pentru ca dupa primul pumn am plecat acasa si i-am zis lu’ tata ca eu nu ma duc sa ma bat! Eu vreau sa fac sport!
M-a incercat si la altele, dar de la vreau sa fiu doctor cand voi fi mare, sau vreau sa joc fotbal, pana la ce am ajuns sa fac astazi e cale lunga. In toata nebunia asta s-a lipit insa altceva! S-a lipit Dinamo! Prima data de la TV. S-a sudat si mai bine, cand obligati fiind sa joace pe teren neutru, AI NOSTRI, au venit sa joace un meci cu FC Arges la vreo 20 de km de Ploiesti.
Cel mai bun gazon din Jud.PH la ora aia. Vechiul stadion al petrolului, transeele de la rovine versus. Wembley-ul din orasul meu natal. Imi fac mea culpa pt ca nu imi mai amintesc exact anul insa, pe undeva 99-20. Sper sa nu gresesc. De dimineata mama la serviciu, tata la serviciu. Meciul la ora 15:00. Stiau ca vreau sa merg pe stadion. Stiau ca vin nebunii de suporterii ai lui Dinamo si vreo cativa rataciti de pe la Pitesti.
“Sa nu te duci, ca vin aia si se bat!” Incruntat si usor intrigat, in gandul meu, ba frate dar nu vreti sa ma legati de pat? Ba da hai ca uite o sa fiu cu ala, cu ala, cu ala…baieti mai mari ca mine si culmea ai dracu si stelisti! Dar na! Venea Dinamo in oras! In fine, au zis Ok si au plecat la treaba lor. Eu la a mea! Bat de alun, o bucata de cearceaf alb usor invechit, vopsea rosie! Vine Dinamo la mine si eu cu mainile-n buzunar? Trebuia sa fac ceva! Pana la ora la care am plecat spre stadion, am stat in fata blocului cu “steagul” meu alb rosu de care eram foarte mandru si in cap imi repetam “Ole ole ole oleeee, Dinamooo, Dinamooo”!!
Nu avea nicio noima, dar eu asta auzisem la televizor pana atunci. Asta voiam sa strig cat pot de tare! Cand am ajuns pe stadion, stingher intr-un colt, alaturi de baietii mai mari de la mine de la scara, printre Dinamovisti! Astia ai nostri veniti cu trenul si autocare, cu franzela si parizerul la pachet si incalzitorul natural deja la bord. Primii la incalzire au iesit ai nostri! Lupescu si Hildan in frunte!
Ceilalti mari, insa mici la ora aia, pe langa ei. 9970 de dinamovisti (doar nu tinea orasul cu fc Arges) au erupt in aplauze, confetii, vuvuzele sau ce-or fi fost alea. WOW! Am inceput sa respir greu! S-a dus dracu si urma de parizer si franzela! Dinamo era pe teren! Ce bucurie! Ii vedeam in sfarsit live! Uite-l pe ala, Uite-l si pe celalalt! Batem cu 2-0.
Toata lumea fericita se grabea sa iasa din stadion sa prinda trenul catre Bucuresti! Eu mandru, nu ma grabeam! Pentru ca stateam la doi pasi si voiam sa ma intorc acasa fluturand steagul. Pluteam! Ca si acum! Abia astept sa ii vad pe ai nostri! Chiar daca din fata televizorului. Eu stiu ca pe stadion mi-am ocupat locul! Voi ce mai asteptati?
Haideti la meci!
Programddb.ro
Bilete.ro
