N-avem branza, n-avem carne da’ avem canal la mare

Dinamo se pregateste de schimbarea patronatului si incep sa apara primele semnale ca lucurile „ascunse” in toti acesti ani vor iesi la lumina.

Seful centrului de copii si juniori de la Dinamo, Gabi  Raduta, a vorbit in GSP despre diferentele enorme intre conditiile de la Academia Hagi si C.C.J Dinamo. Nu pot sa nu ii dau dreptate, pentru ca stiu condiiile in care copii de la C.C.J Dinamo isi desfasoara activitaea.

Un teren cu o mocheta oribila la Granitul, copii au si uitat cand s-au antrenat ultima data pe iarba, nu au nici un fel de facilitati pentru recuperare, exista, in trecut, un singur preparator fizic ( student, ca avem buget mic) pentru toate grupele de fotbal 11 contra 11, acum se pare ca nu mai este nici el. A compara conditiile dela Viitorul cu cele de la Dinamo este ca si cum ai compara un mercedes nou cu o dacie 1310.

Ionut Negoita intr-un acces de sinceritate tipica pentru RIN, povestea cu un glas afectat ca aloca 500.000 de euro anual pentru CCJ, in conditiile in care bugetul real este undeva in jur de 100.000, iar 75.000 de mii de euro anual sunt platiti de catre FRF. In aceste conditii inteleg supararea sefului de la CCJ, pentru ca nu ai cum sa pretinzi rezultate cand tot ceea ce investesti in acei copii este aerul si apa.

Ceea ce se intampla acum imi aminteste de celebrul banc din epoca de aur in care elevul spunea in fata dirigintei: N-avem branza, n-avem carne, dar avem canal la mare, sa se plimbe cu barcuta Ceausescu si Lenuta, iar in fata directorului scolii, poezia devenea: Avem branza, avem carne, avem si canal la mare, sa se plimbe cu vaporu Ceausescu si poporu.

Negoita, cum era cu aia 500.000?