Fals autoportret – de Constantin Vladeanu
Fotbalul e sportul rege ?! Fals!
E-n rolul valsului în dans ,
Cadâna ce şeicului îi cere , nu aşternut neaşternut,
Ci dragoste-n avans ..
De ce balonul intră rar la aţe!?
De-adolescentă ce-i dorinţa
De drag ce-i e s-arunce plozi în foc,
Forţând centrări concrete de pe toc,
Şi-abstracte reluări Tv
ce păcălesc audienţa.
Jos , osul face foarfeci selective
Către un pâlc de galerii intuitive
Pele şi Maradona !? regi ai gleznei !
Roluri . Într-o piesă mult prea simplă
Iar Messi si Ronaldo ,
atingeri de pricesne…
Fotbalu-i să faci lucruri muncite fericit
Cum Hagi, fals zis si rege , doar le-a nimerit .. . Altfel.
Tetanosul scrie acatiste ruginei în rondel,
România, loc de prinos ,
fotbal ofticos.. .
Noi ..
Ne-am îmbătat de Doar Dinamo,
Un fel de sânge dublu botezat
în cântec fără gol marcat
Unicul Căpitan, motivul incurabil
Şi câinii roşii, simbol inamovibil.
Nu fiţi dinamovişti până la moarte
Purtaţi doar o poveste fără carte
Dintr- un stadion oval ,proeminent
Făr-o peluză, doar voci fără procent.
Matern ,odorul Dinamo e-nfăşat în globule ,
Şi mărgele făcute ştreang.
Anticorpii zac într-un gang,
Un gelat traficând scorurile ,
Pe Groapă copilul sur scrutând cerurile ,
Sperând naiv şi risipind câteva vise
Printre oleuri şi injurii interzise
Prin umbre de picioare neperechi …
Dă-ne Doamne ‘napoi câţiva dintre ce-i vechi
Şi un Dinamo cu pretenţii ne-nvăţate,
C-un şoc la 48 de volţi,
şi-antrenamentele cu mingi patrate!
Ce-i şapte ani de-acasă-n acel spirit:
Ambiţie , pasiune şi talent latent
Cu bani trecuţi ca accident.
Nici două titluri într-un an
N-ar încărca fotolii din biplan.
Idolatria zeilor din iarbă a chelit
Şi a rămas doar taxa pe venit
Atât câştig cât sunt de bun,
De asta joc , de asta am venit.
Detenta Mopsului făcea aripa van
Coregrafia la sacralizat lângă Hildan.
Azi plasticul tot şterge memorii de platină,
Doar clonele au şi dau,
Iar restul tace
În casele morminte-i pace
Lucesc ochi de morţi vii
Din reflectari de android ,
Aşa domnind duhoarea de partid.
Cartierele-s studiouri,
Arenele cavouri,
Iar sacul peticit şi gol
Blesteamă hoţii ca un pui de drac,
Nu e îndemn , e rugăciunea unui dac:
Să spargem huliganic laviţa socializării
Făcând şi noi puţin ,
noul portret al ţării…!
De Constantin Vlădeanu
