M-am saturat sa tot spunem sau sa auzim asta. Ani in sir – acelasi scenariu. Aceeasi mediocritate.
Perioade bune alternate cu perioade foarte slabe. Oscilatii intre Play-Off si Play-Out. Ne zbatem pentru supravietuire.
Dar noi speram in continuare, si o vom face pana cand, intr-un final, scenariul filmului nostru va avea un final fericit. Cu un nou conducator sau fara, cu socios sau actionari, cu stadion nou, cu suporterii alaturi, cu istoria in spate. Si cel mai important, cu performanta inainte.
De acum inainte vreau sa o vad pe DINAMO, „New Dinamo”. Dar nu in sensul tot atribuit in ultimii ani. Vreau sa vad o „alta Dinamo”. Pe masura timpurilor actuale, pentru ca, sa recunoastem, nu putem avea asteptari mari. Putem spera totusi la o echipa modesta, insa muncitoare. Vreau o echipa fara „vedete” si pseudo-fotbalisti. Prefer sa vad copii ambitiosi cu mentalitate de invingatori. Sa vad copii care isi doresc sa prinda cat mai multe minute in tricoul alb-rosu cu chipul lui Catalin Hildan pe piept, nu „fotbalisti” care vor salariul dublat. Vreau jucatori care sa iubeasca obiectul ala sferic dupa care alearga 90 de minute, nu banii, nu faima. Vreau sa vad straini care isi dau viata pe teren mai mult decat o fac „copiii” crescuti de noi, care dupa cativa ani se dovedesc oricum a fi fani ai rivalilor. Pe voi chiar va rog sa mergeti la ei. Nu meritati sa faceti parte din frumoasa istorie in alb si rosu.
„Infrant nu esti atunci cand sangeri,
Nici ochii cand in lacrimi ti-s,
Adevaratele infrangeri
Sunt renuntarile la vis.”
Hai, DINAMO!!!
Stiu ca poti.
