Nu ne „doare” grija

Recunosc nu m-am uitat la meciul „alora”, am preferat sa ” bantui” pe internet. Pur si simplu nu ma interesa ce fac, cum fac si de ce fac. Asta nu inseamna ca am avut parte de liniste.

„Ai vazut ce bulan au aia ? – Nu- Vai dar este imposibil asa ceva, sunt un car de nervi.”  – Este conversatia pe care am avut-o ieri in diferite moduri cu diversi dinamovisti.  

Recunosc este genul de „enervare” care imi pare putin fortat. Ma enerveaza cand nu bat ai mei, cand ne fura arbitrii, sau cand vad ca Sergiu nu mai nimereste mingea, dar sa imi fac nervi pentru ce fac „aia” pe afara, e ceva ce ma depaseste. 

Le reprosam celor din presa ca le dau alora prea multa atentie, dar si noi ii urmarim. Nu e putina ipocrizie aici? Daca nu imi plac filmele rusesti, schimb canalul atunci cand vad ca ruleaza filme de genul.

Sa ma uit la ceva ce nu sufar, sa imi fac nervi si apoi sa as ma isterizez pentru asta, scuze dar mi se pare putin prea mult. 

Credeam ca avem destul de multa maturitate emotionala ca sa reusim sa ignoram ce fac „uratii aia” in cupele europene, Ok, inteleg ca am acumulat, multa frustrare, dar de ce ne umilim aratand cat suntem de frustrati? De ce nu incercam sa ramanem demni si mandrii de dinamovismul nostru?

Nu stiu eu multa matematica, dar atata stiu,  nu pot sa ii dau valoare lui Zero, asa ca nu ma uit la Zero si nu ma isterizez cand castiga Zero. 

Zambiti calm si  la dracu cu „aia” oricare ar fi ei .