Există tipuri diferite de foame – foame de rezultate, foame de performanță, iar mai noi a apărut și foamea de fotbal.

 Dinamo și-a dorit, a luptat atât cât a putut,cât i-au permis „armele” pe care la are în dotare, dar pentru performantă în Europa se cere mult, mult mai mult.

 Înainte de meci spuneam în cadrul emisiunilor de la RD1948, că ceea ce încearcă Dinamo în fața celor de la Bilbao, seamănă cu șarja cavaleriei poloneze asupra blindatelor germane în al doilea război mondial.

Și atunci, ca și acum, cei cu mijloace tehnice mai costisitoare au avut câștig de cauză. „Leșii” au putut doar să ne arate că sunt viteji, dar victoria a fost a celor din spatele turelei.

Am văzut ieri câteva lucruri interesante. Diferența între cei cu foame de fotbal și cei care și-au satisfăcut această foame a fost ușor de observat seara trecută.

Intrarea lui Costache în locul lui Sergiu Hanca este relevantă în acest caz. Sergiu nu se regăsește, evoluțiile lui din acest sezon sunt liniare, proaste și liniare.

 
Costache însă vrea să arate că merită o șansă. Fie că o face la Ovidiu, la Ploiești sau la Bilbao, nu ai cum să nu remarci dorința de a arată că știe fotbal. Spunea Cosmin Contra în perioada de pregătire că nu a văzut în România jucător tânăr cu o așa foame de fotbal, iar după ceea ce am văzut ieri, îi dau dreptate.

Citeste si: Lecția europeană pentru Negoiță

 Foamea de fotbal este acum aliatului „copilului din Videie”, Sergiu reprezintă „foamea care a trecut”. Ajuns de la statutul de rezervă în echipa celor de la TG Mureș în jucător din naționala lui Daum, Sergiu pare ca un prădător care a mâncat mult prea mult și repede iar acum a ajuns la saturație. Poate are nevoie de o nouă provocare sau de o perioadă de post și rugăciune pe banca de rezerve.

Dincolo de foame avem însă nevoie de valoare, de acei jucători care joacă bine indiferent de dorința de a se afirma sau nu. Dar pentru valoare fotbalistică ai nevoie de plus valoare financiara pentru a aduce fotbaliști.

Hai DINAMO !