Să fim și noi pe modelul cunoscutei emisiuni de la TVR , care prezintă momente unice din istoria clubului Dinamo București, realizată de Marian Olaianos , unul dintre comentatorii meciului de aseară.
Cine știe poate peste ani acesta meci și următorul vor fi două episoade frumoase ce le vom putea urmări în cadrul acestei emisiuni. Joi seară, ori am avut parte de un Dinamo peste așteptări, ori un Athletic Bilbao sub așteptări. Din două , nici una. Pesimiștii și reticenți noștri așteptau un 0-2, 0-3 seci. Teama echipei noastre din prima repriză ar fi putut conduce la acest scenariu. Dacă am luat gol, l-am luat pe perfecțiunea lor în materie de detalii și pe incapacitatea noastră de a răspunde prompt și pe măsură.
Aseară am văzut un antrenor, Cosmin Contra, peste toți și toate , mereu in control. Dacă am fi avut 4 reprize in loc de două sau dacă am fi avut permisiunea de a cere time out când se impunea, am fi câștigat sigur meciul, datorită talentului său de a trezi echipa in momentele când parcă patinează. Fotbalul deși se vrea mai tacticizat, de fapt tinde spre simplitatea supremă. Totul e să le iei fotbaliștilor ceața de pe ochi și să vadă mai simplu acest joc. Și culmea, tupeul de a confirma și de a te convinge de ceva și nu teama de a nu te face de râs a scos acest egal.
Rivaldinho a intrat, nu a văzut decât poarta adversă in față, a ochit, a tras și a marcat, demonstrând poate că nu e doar un Rivaldo la diminutiv, fiu de mare fotbalist. Făcând o analiză la rece, un lucru e sigur. Am văzut cum putem să le dăm gol – prin tupeu individual și dăruire colectivă fără rețineri. Și am văzut și cum ne pot da ei ușor gol cel mai ușor – prin fazele fixe și din faze care nu anunță nimic, un banal aut sau una, două pase cu un traseu antrenat, planificat dinainte și niciodată întâmplător. De asemenea am putut constata, cam ce ar trebui să facem pentru a nu fi puși într-un permanent pericol- să încercăm să avem mingea cat mai mult și să-i obstrucționăm intotdeauna în fazele critice și nicidecum să nu-i așteptam baricadați în apărare.
Iar apărarea lui Dinamo, in acest meci a arătat decent. Cu un Nedelcearu capacitat la maxim, cu intrări decisive și un plasament bun, un Katsikas care arată bine alaturi de el în centrul defensivei, iar Filip și Romera au fost la aceeași înălțime cu ei . Împreună au făcut față cu brio mai multor Golofca și nu a părut că le tremură picioarele. Nu ai prea reacționat la golul bascilor dar ei nici nu sunt obișnuiți cu faze flash, simple și la care te trezești pur și simplu cu mingea în ațe. Și mijlocul a produs faze, a blocat atacurile adversarilor și s-a și autoblocat de multe ori de multe ori prin pase greșite , datorate lipsei spațiilor.
Acolo, în retur, vom avea nevoie de încă un Salomao, singurul care poate scoate spanioli din joc și de încă un Busuladzici, singurul care poate rupe un atac advers fără ajutor. Probabil lângă el îl vom vedea pe Anton, care în momentul când intră pe teren e foarte vizibil în joc pe ambele faze, e într-o bună formă de joc și sperăm să se pună până atunci și fizic la punct. Nascimento arată intotdeauna că are bagaj de fotbalist, numai că încă e cu el la prag, joacă ca un oaspete abia sosit în această echipă.
Hanca are atitudinea corectă dar nu mai are și altitudinea de anul trecut. E într-o pantă descendentă , nu-i mai ies nici acele raiduri individuale și nici nu mai reușește să ofere acele assisturi create parcă din nimic. Probabil jumătate din ineficiența lui Nemec tot lui i se datorează. În ceea ce-l privește pe Rivaldinho se mai poate adăuga doar faptul că a intrat cu atitudinea potrivită acestui meci și care ne-a lipsit cu desăvârșire in prima repriză. Asta și pentru că am așteptat să vedem ce au de gând cei de la Bilbao și dacă sunt într-adevăr balauri sau tot fotbaliști ca noi. Sau da: adversarii s-au studiat!” Dar și aici Contra a știut ce face pastrandu-l pe Rivaldinho pentru a doua repriză, în prima repriză s-ar fi stins înainte să se aprindă scufundat printre coechipieri.
Mahlangu a fost foarte bătăios cu realizări dar și izbindu-se de iberici dar și de limitele și impreciziile sale. În această partidă am văzut parcă un Nemec mai semeț, câștigând duelurile dar, cum am mai spus-o și în articolul precedent, aici nu a mai avut parte de ocaziile din meciul cu Botoșani, aici sigur nu ar fi iertat. Albin a intrat și el dar se vede că încă nu e pregătit și asta nici măcar dintr-un punct de vedere dar dacă se va pune la punct și va fi același Albin pe care îl știm , ne va scoate în multe meciuri , dar mă tem că nu și la meciul din Spania. În meciul acesta ne-a lipsit mult anvergura europeană, anvergură pe care peluza a avut-o din plin.
O nouă coregrafie pentru colecția suporterului dinamovist și încă o mostră de cum poți să-ti încurajezi echipa indiferent de joc sau de scor. Dacă ne recunoaștem limitele putem spune că Dinamo a reușit un joc bun dar din care am fi putut scoate un rezultat mai bun. Un 2-1 nu ne-ar mai fi pus în situația de a câștiga la ei sau să marcăm două goluri pentru un 2-2 care ne califica.
În meciul retur un singur lucru mai are de eliminat Cosmin Contra, complexul jucătorilor fata de acest Athletic Bilbao, pentru că el sigur va recidiva dacă nu e tratat corect. În rest tactica sigur va fi cea care de impune și o echipă de start adaptata situației diferite de acolo. Așa că nu ne rămâne decât să rămânem încrezători că ne putem califica. Nu ar fi deloc o minune. Dacă Apoel , adversara Viitorului , a reușit asta anul trecut noi de ce nu am putea ? Însă pentru asta va trebui să reușim două reprize bune nu doar una ca la București. Dacă nu ne va ieși , ne vom intoarce cu fața spre campionatul nostru și sperăm că și cu fruntea sus. E bine că după acest meci am văzut semne bune că jocul lui Dinamo poate creste pentru că avem resursele valorice pentru asta. Așa că , dăm pagina și de mâine vom scrie , vom citi și vom privi tot spre Dinamo București pentru că , nu-i așa, avem în ADN acel „D” imens din coregrafia Peluzei Cătălin Hildan.
