Adrian Mutu a revenit lângă Dinamo, dornic de muncă și a promis că în mai puțin de o săptămână vom vedea noile achiziții la lucru în cantonamentul din Slovenia.
În timp ce discuta de faptul că nu a reușit să îl convingă pe Dielna să continue la Dinamo, la fel ca și în cazul lui Palic, mă gândeam la viitoarele transferuri. Claude Dielna ne-a impresionat în scurta perioadă petrecută în Ștefan cel Mare, nu a avut nevoie de nu știu câte luni la dispoziție pentru a se pune la punct fizic, să se adapteze la rigorile fotbalului românesc, toate scuzele găsite de jucătorii lipsiți de valoare. A venit, s-a impus ca om de bază în defensivă. Dar a și plecat din păcate pentru noi. A plecat fără că Dinamo să fi avut realmente vreo șansă de a-l păstra, cel puțin nu în condițiile de acum. Așa cum nu am avut șanse reale de a-l păstra pe Palic, dacă într-adevăr a cerut un salariu de 30 000 de euro. Să mergem pe mâna lui Mutu.
Acum în așteptarea noilor transferuri, am o teamă. Mi-e teamă că vom aduce iar jucători în mare nevoie de meciuri, de a fi „reabilitați” de Dinamo, de a avea meciuri în picioare. Jucători care vor semna desigur pe o perioadă scurtă de timp. M-am cam săturat să văd filmul „Renașterea”, adaptat după fiecare jucător în parte. Dielna înainte să ajungă la Dinamo nu avea nicio șansă de a evolua, acum poate cere liniștit un salariu considerabil. Palic nu mai era de mult timp tânărul talentat de la Dinamo Zagreb, acum la doi ani după ce a semnat cu Dinamo poate atinge un nivel salarial cum nu a mai avut în cariera lui.
Nu vreau să devenim centru de punere pe picioare de fotbaliști, iar aceștia să plece fără că Dinamo să beneficieze de ceva de pe urma lor. Puteți spune că beneficiem de evoluțiile bune, dar e insuficient.
