Meciul dintre Dinamo și Viitorul din prima zi de Paște se anunță a fi unul la îndemâna noastră, lasând la o parte statistica care spune că în ultimele 6 dispute de pe teren propriu, un meci s-a încheiat nedecis iar 5 s-au încheiat cu victoria Viitorului.
Statistica e pentru statisticieni, pentru echipe poate fi ca o armă cu două tăișuri, însă acum prezentul lui Dinamo spune altceva. Mutarea meciului în „Groapă” pare una inoportună, așa cum un prim 11 câștigător nu se schimbă, la fel un loc care îți priește nu ar trebui schimbat, rentabilitatea unui meci nu ar trebui să primeze în fața intereselor echipei, nu acum.
Jocul lui Dinamo e într-un vizibil progres, din gesturile lui „Cholo” de pe marginea terenului se poate deduce o filosofie simplă a acestuia vizavi de fotbal, să ai mingea tot timpul și s-o conduci dezinvolt și prin procedee simple către poarta adversă. Fotbalul fiind un joc, dar ca în orice joc, partea psihologică primează, iar el a reușit să-i facă pe jucători să fie conștienți de propria valoare și să nu aibă complexe în fața adversarilor, deși în multe momente o anumită mentalitate tipică jucătorilor români iese la iveală.
