Va recunosc, aseara am pasit destul de neincrezator pe stadionul Dinamo, pentru meciul cu Viitorul, parca mai speriat ca niciodata de ceea ce se poate intampla.
De unde porneam? Dinamo a pierdut in aceasta iarna trei jucatori importanti, desi se tot incearca observ sa se minimizeze aportul acestor jucatori, o tactica de altfel nu foarte eleganta, Rotariu, Lazar si Gnohere adunat au marcat jumatate din golurile echipei in campionat. Era normal sa am mari semne de intrebare inaintea meciului, cine urma sa marcheze? La Dinamo lipseste cu desavarsire un poacher, atat de necesar mai ales in meciurile de acasa, cand incerci sa presezi, sa duci mingea in fata, sa speculeze orice ocazie.
Prima repriza recunosc ca mi-a placut, asta pentru ca am avut ocazia sa il vad pe acel Nistor din perioada Pandurii, omul determinant de la mijlocul terenului, care e capabil sa suteze fantastic de la distanta, sa dea diagonale de 50 de metri. Bine, totodata capabil sa greseasca pase usoare sau sa piarda mingea atunci cand nu trebuie, dar cresterea lui este evidenta. Am dominat in anumite momente, dar am vazut ca suntem si presati, iar atunci cand se intampla acest lucru, intervine frica in joc.
Repriza a doua am avut din nou ocazia sa revad frica in joc, sa vad cum treptat ne retragem pentru a apara un avantaj fragil, sa refuzam fotbal, sa incercam sa il pacalim. Ori daca asta incerci, vei fi pedepsit. O lectie neinvatata si ma intreb cat va mai dura. Sper sa nu fie prea tarziu. Nemec rateaza o ocazie imensa din mijlocul careului, iar la 2 minute distanta suntem egalati in urma unei faze judecate slab de Filip la marginea careului. Aseara Dinamo parca a invitat echipa Viitorului sa marcheze, am oferit cred 10 lovituri libere din preajma careului, numarul faulturilor este dublu. Replica am asteptat-o, dar ea nu a mai venit, doar Hanca a mai ratat o ocazie buna, iar la un minut distanta Florinel Coman, probabil viitorul produs de export al constantenilor, ne da lovitura de gratie. Un gol parabil consider, Ceccarelli nici el nu a fost in peisaj la gol si deja lumea se intreaba pentru ce a fost adus.

Strategia jalnica din aceasta iarna s-a putut observa in repriza secunda. Atunci cand jocul nu mai functiona si ai fi dorit sa vii cu ceva de pe banca, tu nu aveai cu cine. Prima schimbare a venit dupa minutul 75, in conditiile in care nu aveai pe cine sa introduci in teren. Bawab are calitate, dar nu a putut face fata ritmului, desi a jucat 10 minute, total nepregatit fizic si nu cred ca ne poate ajuta in curand, iar Daniel Popa nu vreau sa comentez prea multe, sa fie Andone in continuare multumit de ce are la dispozitie.
Dupa meci au venit cu declaratii menite sa linisteasca apele, ca vor mai aduce jucatorii. De ce nu a existat aceasta urgenta si acum cateva saptamani, de ce acum cand obiectivul pare compromis si suntem in pericol de a pierde si play-offul? Politica falimentara, iar dupa venirea jucatorilor, voi auzi „am nevoie de timp”. Timp este exact ceea ce nu avem acum.